|
|
ETICA SI DEONTOLOGIA PROFESIEI
DE ASISTENT MEDICAL
IN ROMANIA ANULUI 2000
DANIELA TANTEA
Asistenta medicala principala,
Sectia psihiatrie cronici – Zarnesti (SPN- Brasov)
Inca din 1948, in cadrul OMS, se recunoaste importanta asistentelor medicale, ca element esential in realizarea programelor de sanatate, ingrijirea bolnavilor, prevenirea imbolnavirilor, promovarea si pastrarea sanatatii. De fapt acestea constituie si in ziua de azi cele patru responsabilitati esentiale ale asistentei medicale si anume: promovarea sanatatii, prevenirea imbolnavirilor, restaurarea sanatatii si inlaturarea suferintei. Nevoile privind ingrijirile sunt universale. Respectul fata de viata, de demnitatea umana si fata de drepturile omului face parte integranta din ingrijirile medicale si nu e influentat de consideratii precum nationalitatea, religia, culoarea, varsta, sexul, opiniile politice, sau statutul social. Asistenta medicala acorda ingrijiri pentru sanatatea individului, familiei si colectivitatii si isi coordoneaza activitatea cu cea a altor persoane ce muncesc in alte discipline din domeniul sanatatii.
Responsabilitatea primordiala a asistentei medicale consta in a acorda ingrijiri persoanelor care au nevoie de acestea. In exercitarea profesiei sale asistenta medicala creaza o ambianta in cadrul careia valorile, obiceiurile, religia, credinta individului sunt respectate.
Asistenta medicala este reglata prin secretul profesional si analizeaza intotdeauna indeaproape informatiile detinute despre bolnavi, in ce masura si cui sa le comunice in mod constient, de buna credinta.
Asistenta medicala isi asuma o responsabilitate personala in acordarea ingrijirilor, precum si pentru a-si mentine nivelul profesional la zi, printr-un sistem de reinnoire a cunostintelor si de educatie permanenta. Ea asigura, in orice situatie, mentinerea unui standard de ingrijire la nivelul cel mai ridicat posibil. Accepta si delega responsabilitati, evalueaza cu spirit critic propria sa competenta sau a colegilor sai. In activitatea sa profesionala, asistenta medicala face intotdeauna dovada unei conduite ce ii onoreaza profesia. Asistenta medicala imparte cu concetatenii sai, responsabilitatea de a lua initiativa si participa la activitati destinate sa raspunda exigentelor sociale si de sanatate ale populatiei.
In cadrul relatiei cu colegii sai imparte responsabilitatea de a coopera cu toti cei cu care lucreaza indeaproape, ia toate masurile pentru a injura individul.
Asistenta medicala contribuie in mod activ la dezvoltarea propriilor cunostiinte privind profersia sa, iar prin intermediul organizatiei ei profesionale (in cazul nostru CAMR) participa la progresul in domeniul ingrijirilor medicale, crearea si pastrarea conditiilor de munca echitabile pe plan economic si social.
Deoarece ingrijirea bolnavilor neouropsihici, mai ales a celor cu agitatie psihomotorie, presupune o specializare si o pregatire tehnica corespunzatoare asistentele care lucreaza in aceste sectii au indatoriri speciale si nevoie de calitati morale deosebite. Atentia, consideratia, talentul, pasiunea, finetea, eleganta, ravna, zelul si solicitudinea sunt tot atatea calitati pe care asistenta trebuie sa le manifeste de-a lungul tratarii pacientului sau.
Cunostintele teoretice de specialitate, impreuna cu tehnicile de varf folosite, constituie doar o parte esentiala pentru tehnica tratamentului, insa maniera de efectuare a intregii game de ingrijiri de catre echipa de ingrijire, constituie o parte foarte sensibila pentru bolnav.
Aceasta are darul de a diminua mult din aversitatea de care se simte stapanit pacientul in postura de internat. Toata echipa de ingrijire din care face parte si asistenta medicala trebuie sa dea dovada de o maniera deosebita de solicitudine cu care sa inconjoare bolnavul deoarece el in aceasta postura este departe si despartit de cei dragi, se simte dezorientat si in plus nelinistit de starea sanatatii lui. De aceea rolul asistentei este de a-l primi ca pe un prieten, ca pe un parinte, cu multa intelegere, cu multa compasiune, dand dovada de o mare capacitate empatica, uneori punandu-se ea insasi in locul lui inchipuindu-si care ar fi reactiile ei daca ar fi internata urgent, examinata, investigata, lasata singura intr-o camera cu unul sau mai multe paturi, cu fete necunoscute in jurul ei.
In primul rand trebuie sa dea dovada de un inalt umanism, sa se poarte cordial, sa fie accesibila, sa nu fie distanta, rece, pentru ca bolnavul sa se bucure de caldura afectiva, bunavointa si blandete, pentru ca atunci moralul lui se va ridica si va influenta pozitiv comunicarea.
Asistenta trebuie sa cunoasca bine pe fiecare din bolnavii care ii sunt incredintati spre ingrijire, la fel ca si pe cei din familia sa.
Asistenta trebuie sa cunoasca "global" individul, precum si comunitatea in care acesta traieste. Un criteriu etic de care trebuie sa tinem seama in comportamentul fata de bolnav este DEMNITATEA PERSOANEI UMANE, promovarea si respectarea valorilor umane, autonomia, autodeterminarea, respectarea deciziilor, intimitatea, integritatea fizica si psihica, increderea, adevarul si justitia.
Criteriul etic are ca scop, deci, respectarea si promovarea demnitatii umane si a tuturor persoanelor implicate, tinand cont de binele comun.
Binele etic poate reprezenta un compromis intre ideal si ceea ce putem face. Astfel contactul cu bolnavul se face inca de la internare prin examinarea bolnavului, care cuprinde 4 etape:
Asistenta va trebui sa se prezinte pacientilor, sa puna accent asupra persoanei sale, sa impuna respect prin tinuta, prestanta, comportament fara a astepta sa fie tratata cu un respect de la sine inteles.
Observarea bolnavului este un act spontan si deliberat care apare in mod automat din momentul in care acesta vine in contact cu noi. Acest lucru nu trebuie sa se transforme in ceva jenant si ostentativ, ci respectandu-i intimitatea.
Un alt element esential il constituie discutiile cu pacientul si necesitatea de a aduna suficiente informatii despre el. Aceste discutii trebuie sa fie deschise, sa nu fie prea lungi, sa fie la obiect, fara a crea impresia de interogatoriu. Un lucru foarte important este sa sti sa asculti. Dialogul trebuie sa fie confidential, iar bolnavul trebuie lasat sa vorbeasca, sa-si povesteasca boala. Trebuie sa gasim calea de comunicare atat verbala cat si nonverbala prin gesturi, mimica, cu bolnavul. Trebuie sa creem un cadru de confidentialitate, incredere si intelegere asupra problemelor sale. Pacientul trebuie sa aibe siguranta ca i se acorda toata atentia si interesul.
Asistenta nu trebui sa aibe prejudecati despre pacient deoarece va ingreuna relatia sa cu pacientul, lipsindu-l de ajutor.
Examenul fizic trebuie sa fie cat mai putin invaziv; ii explicam bolnavului in ce consta si necesitatea efectuarii lui cu foarte mult tact, la un nivel la care sa ne facem intelesi. Asistenta il va ajuta sa invete sa-si acorde din nou ingrijirile zilnice, cu sau fara supraveghere.
Dar pentru un tratament cat mai eficace, pentru o recuperare cat mai rapida, asistenta medicala va incerca sa implice si familia in procesul terapeutic pentru a crea un suport real pentru bolnav.
Brown si Liff au aratat ca se produce o decompensare rapida la cei la care familia nu prezinta ostilitate si este alaturi de bolnav.
Asistenta va respecta valorile esentiale in ceea ce priveste participarea familiei. Va discuta intai privat cu familia, va respecta secretul familiei referitor la pacient, va defini foarte precis ce se va comunica familiei. Va discuta cu onestitate cu familia si o va invata cum sa rezolve crizele bolnavului, cum sa ceara ajutorul. Vom da relatii despre boala, fara a o minimaliza, sau exagera. In relatia dintre bolnav si familie asistenta nu va informa familia de o problema a pacientului decat daca are consimtamantul acestuia. Relatia pacient-asistenta-familie este cu atat mai eficienta cu cat este mai lunga si continua. Aceasta continuitate permite pacientului sa se simta in siguranta.
In ceea ce priveste bolnavul ii aducem informatii despre boala, tratament, evolutie, analize semnificative, dar nu toate informatiile.
Ne asiguram ca pacientul intelege informatia pe care i-o dam, informatie ce trebuie sa fie dublata, dupa ce s-a terminat, de un consimtamant voluntar.
In situatia de azi, lipsurile financiare, somajul, stresul, pierderea locului de munca, etc. fac ca tot mai multi oameni sa nu se mai poata adapta si rezista schimbarilor de situatie si conditiilor de viata, toate acestea ducand la dezechilibre majore. Asistetnta medicala ia parte la punerea in practica a planului terapeutic conceput de medic, dar in acelasi timp va cauta ca planurile specifice propriei activitati sa fie in deplin acord cu acestea, asa incat sa satisfaca pe deplin nevoile pacientului.
In atentia cadrului medical nu boala in sine ar ocupa locul principal, ci omul bolnav si consecintele care se reflecta asupra starii lui in totalitate, pentru ca formarea unei imagini despre pacient va fi hotaratoare in conceperea planului de ingrijire. Tulburarile in functionare se traduc prin imposibilitatea de a se ingriji pe sine.
Prin profesia noastra suntem plasati uneori in situatia in care trebuie sa actionam intr-un mod in care nu mai exista o granita precisa intre bine si rau, atat ca persoana cat si ca profesionist. In aceste cazuri pastram secretul si-l impartasim numai daca este necesar.
Putem incheia, deci, amintind ca unei asistente medicale nu trebuie sa-i lipseasca acel atribut pe care medicina antichitatii il asimileaza celui mai eficient tratament: zambetul.
"Un zambet nu costa nimic, dar ofera mult. El ia numai o clipa, dar amintirea lui dainuie uneori pentru totdeauna. Un zambet aduce fericirea in casa, bunavointa in munca, este semnul prieteniei. Un zambet nu poate fi imprumutat, cumparat sau cersit, pentru ca el nu are valoare pentru nimeni pana cand nu este daruit".
Unii oameni sunt prea obositi ca sa va daruiasca un zambet. Daruiti-le voi unul pentru ca nimeni nu are mai mare nevoie de un zambet, decat acela care nu-l mai poate darui.
