|
|
ASPECTE ALE ETICII PROFESIEI DE ASISTENT MEDICAL
OVIDIU RADU POSTU
Asistent medical principal
MARIANA PRICOP
Asistent medical principal
Spitalul Clinic de Boli Infectioase "Sf. Parascheva" IASI
Motto: "Daca timpul pentru altii inseamna bani, pentru noi are un pret incalculabil".
A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si intelegere la diferite nevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui insotit intotdeauna de constiinta etica; viata apare ca valoarea cea mai ridicata a lumii materiale, iar sanatatea reprezinta bunul suprem al omului, ea nu are pret. Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor si responsabilitatii, tradusa printr-o militare activa pentru principiile eticii medicale, un comportament plin de devotament, grija si caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata psihologiei pacientului, care sa protejeze creierul acestuia de alarma senzoriala si afectiva produsa de boala, inseamna adevarata chemare in medicina.
Stiinta fara constiinta nu este decat ruina sufletului; ele trebuie sa mearga mana in mana, reprezentand astazi cele doua postulate ale practicii medicale. Etica medicala este un permanent dialog cu sine, o interiorizare de convingeri morale, o aspiratie catre creatie ce ne apropie de divin. Lumea valorilor este deosebit de bogata si nuantata, spre deosebire de alte profesii, datorita existentei starilor de criza sufletesti si prezentei unor situatii limita generate de suferinta. Obiectivul oricarui act medical este de a vindeca omul bolnav, de a apara viata si a promova sanatatea. Angajandu-se si pregatindu-se pentru aceasta inalta, unica si nobila menire, asistentul medical semneaza practic cu societatea un contract pentru toata viata. In numele demnitatii si obligatiilor fata de propria constiinta, purtarea halatului imaculat apare ca o datorie de onoare.
Avantajul urias al medicinii umane, care ii confera un specific etic deosebit, consta in faptul ca ea poate fi invatata pe langa fiinta bolnava, care cere ajutor, o fiinta careia i se pot pune intrebari si la care ea poate sa raspunda. Asistam la o intalnire interpersonala intre "o incredere" si "o constiinta". Bolnavul isi incredinteaza sanatatea, uneori viata, in mainile celor care il ingrijesc. Asistentul trebuie sa aiba dragoste de cultura, sete de cunoastere, moravuri austere, modestie si reputatie buna, o judecata sanatoasa, mult calm, sange rece, liniste interioara, curatenie morala, suflet larg, cunoscand viata si fugind de lucruri josnice, sa nu considere bolnavul vinovat pentru ca este bolnav. In acelasi timp trebuie sa aiba o gandire supla, dexteritate, un aspect placut, sa combine finetea si agerimea observatiei cu obiectivitatea, sa fie un exemplu pentru cei din jur, sa fie ingaduitor si amabil, altruist, sa nu fie impulsiv si pripit, sa nu fie indispus, dar nici prea vesel, sa nu incurajeze atitudinile nepotrivite, sa manifeste fermitate in indeplinirea prescriptiilor si respectarea disciplinei de spital. Sa fie eficient in gesturi si indicatii, convingator: pacientul multumit va urma mereu sfaturile noastre. Sa fie senin si optimist, dispus sa asculte si chiar de ar fi foarte ocupat sau foarte grabit, sa nu lase sa se vada acest lucru. Sunt situatii cand bolnavul, dupa ce si-a expus necazurile legate de starea de sanatate, se simte mult mai bine, fara ca asistentul medical sa fi spus un singur cuvant! Tacerea este o virtute a oamenilor de actiune. Va trebui sa arate toata rabdarea si simpatia pentru cel intins pe pat, sa armonizeze in permanenta profesionalismul cu o mare probitate si, de ce nu, cu putin umor. Sa se descurce intr-un infinit caleidoscop de simptome, dubland cunostintele medicale cu insusirile unui apostol. Sa nu uite ca nimeni nu vine la doctor din placere. Dar, mai ales sa nu uite ca in fata sa se afla marea si misterioasa realitate a vietii unei fiinte umane, cu suferinta si sperantele ei.
Bolnavul de astazi actioneaza ca un factor constient de remediere si optimizare a asistentei sanitare, iar indirect, asupra mobilizarii innoirilor tehnice si stiintifice, asupra modelarii continue a conduitei deontologice a asistentului medical. Competenta devine prima forma de cinste fata de bolnav. In fiecare constiinta medicala trebuie sa patrunda imperativul "schimband pentru ca trebuie schimbat", adica o inlaturare curajoasa a lipsurilor. Studiul, staruinta entuziasta, cazna tenace de a atinge un nivel cat mai inalt, dorinta de cunoastere, devin carburantul autentic al inteligentei profesionale, precum si conditia valorizarii adecvate a profesiunii in sensul satisfacerii existentiale. Specificul muncii sanitare consta in consultarea neintrerupta, independenta, a manualelor si revistelor de specialitate, in prezenta activa la referate si cursuri, in cunoasterea unei limbi de circulatie internationala, in informatizare, in stiinta prevenirii imbolnavirilor si intr-o instruire dirijata in materie de morala si bioetica. Progresul actual al medicinii cere o formatie si o pregatire serioasa, in ritmul unei experiente mereu crescande; cea mai mica oprire este, de fapt, intaiul indiciu al renuntarii.
Intelepciunea si constiinta traseaza limitele de netrecut ale activitatii umane. Aceste notiuni nu figureaza in scripte, dar noi le acordam cea mai mare pretuire. Este nelinistea care ne insoteste toate miscarile, grija care ne intrerupe somnul. Cine nu a simtit asemenea zbucium, asemenea framantare, nu poate aprecia grandoarea misiunii noastre. Asistentul medical trebuie sa actioneze numai dupa criteriile fundamentale ale moralitatii, adevarate ferestre catre constiinta de sine si numai in interesul pacientului, sa faca tot posibilul pentru garantarea autonomiei si a drepturilor lui. Orice persoana are dreptul la ingrijiri medicale de calitate, dreptul la decizie, dreptul la informare, dreptul la confidentialitate, dreptul la educatie sanitara, dreptul la o viata demna si dreptul la asistenta religioasa. Sa aducem in camera bolnavului ceva din iubirea si duiosia lui IISUS, Marele Medic al sufletului si al trupului. Sa retinem ca avem asupra pacientilor numai puterea si drepturile pe care acestia le acorda, fie explicit, fie tacit!
Educatia etica medicala din tara noastra se bazeaza pe drepturile inalienabile ale pacientului si pe respectul absolut al fiintei umane. Necesitatea unei relatii stranse intre tehnica si morala aduce in discutie raspunsuri care trebuiesc date unor probleme presante, incepand cu conceptia despre moarte, eutanasie, conduita fata de cei infectati cu HIV, avort, reproducere medicala asistata, inginerie genetica, etica ecologica, dependenta de droguri, donarea si transplantul de organe, responsabilitatea personalului medical si terminand cu verificarea sigurantei si eficacitatii noilor tehnologii si tratamente. Posibilitatile stiintei trebuie sa se confrunte cu admisibilitatea etica si sa se conformeze compatibilitatii umane; orice interventie asupra corpului atinge nu numai tesuturile si functiile lor, dar afecteaza, la diferite niveluri, persoana insasi. Omul este sfant pentru celalalt om!
Cele doua laturi principale ale deontologiei medicale sunt raspunderea morala si raspunderea juridica. Relatia cu bolnavul atrage multiple responsabilitati, care nu pot fi controlate si sanctionate, de cele mai multe ori, de nici o instanta ierarhica, decat a propriei constiinte. Raspunderea morala este perena, a aparut odata cu medicina si va exista atata timp cat se vor gasi oameni care sa-si asume onoranta, dar dificila sarcina de a ocroti sanatatea publica. Astfel se reglementeaza normele de comportare fata de bolnav si societate, prin adaptare la etica medicala. Indiferent de pozitia sociala si de natura bolii, vom examina si trata bolnavii cu aceiasi grija, atentie si constiinciozitate. Vigilenta eterna este pretul libertatii noastre, dar sa nu uitam ca binele cu bine se rasplateste! Trebuie sa ne purtam ca niste buni samariteni, iar ajutorul sa ne fie complet, dezinteresat si acordat la timp.
Comportamentul etic general al asistentului medical include o atitudine colegiala, prieteneasca, fata de restul personalului sanitar. El va evita orice afirmatie care ar putea submina autoritatea sau scadea prestigiul cuiva. Va trebui sa fie disiplinat si animat de un adevarat spirit de echipa, sa cultive spiritul de ordine si de economie, sa respecte regulile de igiena si sterilizare, nu de teama unei sanctiuni, ci din ratiune si convingere, contribuind astfel la reducerea infectiilor nosocomiale. In persoana bolnavului este lovita, inevitabil, si familia. Fata de vizitatori, asistentul trebuie sa-si cunoasca bine obligatiile, sa fie politicos si sfatuitor, dar sa interzica scenele zgomotoase. Nu va manifesta pudoare deplasata sau dezgust in unele ingrijiri ale bolnavului si nu-l va lasa pe acesta in voia sortii sub pretextul terminarii programului. Violarea secretului profesional, instrainarea obiectelor pacientilor si folosirea bunurilor institutiei in scopuri personale indica incorectitudine si o abdicare de la principiile deontologiei si de la comportamentul etic.
La ambele capete ale stetoscopului se gaseste o fiinta omeneasca! In timp ce unii bolnavi apreciaza ingrijirile si sunt cooperanti, altii se simt depersonalizati, sunt deprimati, anxiosi, au complexe de inferioritate, considerand ca nu reprezinta decat un caz, un simplu numar pe o foaie de observatie. Va trebui sa percepem bolnavul nu ca pe un "obiect al muncii", ci ca pe o ruda apropiata, fata de care sa manifestam o gingasa solicitudine. Cel care se considera un simplu functionar, cu deprinderi, apucaturi si naravuri in contradictie cu arta medicala, va trebui sa paraseasca cat mai repede sistemul, facandu-si lui un bine, dar mai ales pacientilor. Cine nu intelege bolnavul si nu-i cunoaste psihologia, manifestand intoleranta, indiferenta si superficialitate fata de ciudateniie, reprosurile, criticile, uneori nejustificate ale acestuia, dovedeste ca este strain de profesiunea medicala, chiar daunator; lacomia de arginti si goana dupa onoruri sunt marii dusmani ai dragostei pentru adevar si iubirii pentru oameni. Cu puterile noastre sa fim de folos si celui bogat si celui sarac, si celui bun si celui rau, sa nu vedem in bolnav altceva decat OMUL! Unitatea dintre actiune si morala va constitui garantia succeselor medicale. Pacientul va stima si se va indrepta, in primul rand, spre cel cu care poate stabili o deplina comunitate sufleteasca. Dupa ani si ani de serviciu sa putem spune despre bolnavii nostri ca "uneori i-am vindecat, adesea i-am ameliorat, dar intotdeauna i-am consolat!"
Etica medicala a viitorului va fi o etica a aspiratiei etice, o etica a constiintei in sensul iubirii creatoare, cu scopul construirii unei vocatii profesionale autentice. Medicina este si stiinta, si arta, si act moral si atitudine filosofica fata de viata. De cate ori, ca urmare a interventiei omului in alb, flacara vietii, care incepea sa se stinga, nu incepe sa se inalte din nou? Prezenta mortii, ce insoteste ca o umbra apasatoare profesiunea medicala, nu este o sursa de descurajare, ci reprezinta forta care impinge la reale acte de eroism. Un aspect etic deosebit de semnificativ il constituie atitudinea fata de bolnavul terminal, adesea piatra de incercare a simtului de dreptate si de caritate, a responsabilitatii si capacitatii profesionale a lucratorului sanitar. Cine este cel care a castigat batalii extrem de grele si cine se poate mandri ca a invins boala si a biruit moartea chiar? Cine a incercat, cateodata, amaraciunea dezolarii si a suferit infrangeri cumplit de dureroase? Aceasta este viata asistentului medical, o viata de lupta continua, de renuntari, de nopti albe, dar si o viata de imense satisfactii. In lupta aceasta dramatica, cand o viata de om este in joc, nimic nu este prea mult pentru el, dand sanatate din sanatatea lui. Mereu se va vorbi de gesturi unice, asistente gravide dand primul-ajutor si ducand targi in cazuri extreme, cand viata pacientilor era in pericol, asistente aducand pentru micutii internati prajituri si alte bunatati de acasa, asistenti medicali dand bani pentru ca o batranica sa ajunga cu bine la casuta ei, si exemplele ar putea continua. Chiar si in cazul revendicarilor sindicale, juste de altfel, asistentii medicali respecta un alt principiu etic primordial, dreptul fundamental la viata: in eventualitatea unei greve, se asigura intotdeauna serviciile esentiale impuse urgent de ocrotirea sanatatii.
Valoarea morala se instituie ca o valoare suprema datorita specificului medicinii de a imbina caracterul artistic cu cel tehnic, asociate unor puternice descarcari afective si educative! De aici se desprind mai multe reguli etice ce potrivesc ca o manusa functiei de asistent medical: norma iubirii aproapelui, a ajutorarii bolnavului, folosirea lui ca un scop, si niciodata numai ca un mijloc, criteriul respectului personalitatii, la care se adauga atractia pentru adevar si pentru munca. Muncind cu pasiune si generozitate, apropiindu-se de perfectiune, traind deplin sentimentul durabil al unei imbogatiri si purificari ale eului, asistentul medical va obtine stralucirea profesionala tocmai printr-un echilibru psihic necesar in conditiile cele mai dificile de tensiune umana.
Sanatatea este cea mai buna avutie. Dificultatile sisifiene ale profesiunii nu trebuie sa domine. Lucratorul sanitar trebuie sa castige increderea pacientului, sa si-l apropie, sa lupte cu abnegatie, prin toate mijloacele, pentru alinarea suferintelor lui. Arta apropierii de bolnav, plina de omenie si sustinuta de credinta, gasirea celui mai potrivit limbaj, gestica eficace dar blanda, nu numai ca aduc acel confort moral la care cel in suferinta are cu prisosinta dreptul, dar inlesnesc nebanuit de mult si o cunoastere reala a bolilor. Terapia trebuie indreptata, in special, asupra sufletului! Aportul remarcabil al asistentului medical rezida intr-o orientare rapida la patul bolnavului, in originalitate si inventivitate, intr-o receptivitate maxima fata de tot ceea ce este nou si intr-o executare a indatoririlor ce-i revin la un nivel de intelegere si interpretare superior. Asistentul medical trebuie sa apara in fata bolnavului ca o sinteza intre forta si intuitie si insusirea de cunostinte tehnice, sa se manifeste ca o persoana autorizata de societate, ca un promotor al eticii, pentru a da acestuia, prin cultura sa umanista, sperante si increderi nelimitate.
Sa gasim, in morala medicala, rezerva de suflet si actiune pentru a duce mai departe, povara bunatatii noastre. Intr-o lume dominata de o distorsiune a valorilor, medicina si etica sa ne-a fost reazim si punct de sprijin. Intr-o lume ce evolueaza egocentric, ETICA ne-a reintegrat iubirea, astfel ca astazi sa ne ajute a aseza la temelia eforturilor noastre medicale, partea cea mai buna din noi insine.
