|
|
SIMON KINGA - AGNES,
CATANA MARIA ELENA,
Asistenta medicala principala, Profesor – Instructor
Scoala Postliceala Sanitara "Carol Davila" filiala Tg-Mures
In urma cu 50 de ani, Albert Schweitzer, de profesie medic, distins cu premiul Nobel pentru pace, facea urmatoarea afirmatie: "Etica, dupa mine, inseamna respectul oricarei vieti".
Prin intermediul acestui respect universal intram in contact cu lumea, suntem in armonie cu legile ei.
Acest principiu ne conduce spre un umanism profund si universal, care trebuie sa fie dominant in lumea contemporana. Etica reprezinta stiinta normelor morale dar si tendinta omului catre valori morale, ca binele, cinstea, omenia, fericirea si datoria. Acestea reprezinta specificul umanului din fiecare si fara ele omul ar cadea in animalitate, asa cum observam in cazurile de infractionalitate grava.
Etica a vietii, bioetica, cunoaste si in tara noastra o continua dezvoltare in ultimii ani, fiind chiar introdusa in programele de invatamant.
Bioetica studiaza impactul etic al marilor descoperiri ale stiintelor naturii, indeosebi ale geneticii si medicinei.
Prin aria sa de preocupari, bioetica acopera intreaga noastra viata. Fiecare secventa de existenta a omului – fecundatia, nasterea, adolescenta, maturitatea, batranetea, moartea, au adanci semnificatii etice. Bioetica este definita si "Fascinatia imposibilului", dar la o astfel de afirmatie apare intrebarea daca nu cumva stiinta are nevoie de un ragaz pentru a stii ce este necesar din ceea ce este posibil.
Asistenta medicala se formeaza si isi desfasoara activitatea in acest domeniu dar ea trebuie sa nu uite nici o clipa ca evolutia bioeticii de la actiune la reflectie face ca aceasta sa poarte in germen calamitati si dezastre potentiale.
Este necesara o bioetica limpede si rationala care sa considere omul ceea ce este el de fapt – "O trestie ganditoare" si fragila, dominata si chinuita de intrebari la care inca n-a raspuns nimeni si la care, este posibil sa nu raspunda nimeni, niciodata...
Bazele bioeticii s-au pus si pentru ca a devenit necesara apararea omului de semenii lui. Dar, omul nu este numai victima semenilor lui, ci potential si oricand, victima stiintei. A devenit astfel necesara si supravegherea stiintei. Asa au aparut Comisii de bioetica care controleaza dezvoltarea stiintei si a medicinei practice.
Disciplinele care au ca obiectiv ocrotirea omului sub raportul sanatatii sale se intregesc cu cele care ii garanteaza libertatea de manifestare si afirmare. Permanent, orice act medical presupune un dialog in urma caruia asistenta medicala sau medicul desavarsesc procesul cunoasterii. Acest proces este reciproc si se realizeaza prin efort sustinut si din partea bolnavului.
Etica stiintelor vietii include in prezent 3 domenii distincte: etica clinica, a cercetarii si etica sociala. Aceste domenii au luat o importanta particulara in functie de evolutia medicinei si tehnologiei biologice.
Pana nu demult, profesia medicala se referea la deontologie si la constiinta profesionala a fiecaruia pentru a releva toate problemele puse de ea.
Bioetica face absolut necesara cunoasterea in esenta a drepturilor omului, drepturile pacientului, dar si a "codului pentru asistentii medicali" care cuprinde principii deontologice aplicate ingrijirilor. El are valoare de ghid de actiune pentru fiecare eleva sau asistenta medicala, insa trebuie adaptat si dezvoltat in functie de nevoile si experientele personale.
Permanent apar noi intrebari privind multiplele probleme ale bioeticii cum sunt: transplantul de organe, homosexualitatea, clonarea, eutanasia, etc. manipularea genetica, fecundatia "in vitro".
Eutanasia reprezinta moartea asistata medical sau mai precis "ajutorul" acordat unui om de a inceta din viata.
Apar inevitabil multe intrebari, pe care echipa de ingrijire si le pune: "avem dreptul de a accepta eutanasia chiar in situatiile in care pacientul este cel care o doreste?" pentru ca "are pacientul dreptul sa-si hotarasca clipa si felul mortii?".
In mod logic nu i se poate interzice unui om sa doreasca o moarte rapida si fara suferinta in locul unei spitalizari prelungite si a unor dureri acute. Constientizarea de catre bolnav a starii sale, a imposibilitatii de a duce o viata normala va afecta psihicul acestuia astfel incat treptat, la boala organica se va adauga boala psihica care agraveaza si mai mult starea bolnavului.
In aceste conditii multi bolnavi cer medicului sa le puna capat definitiv durerilor, altii accepta continuarea tratamentului cu toate costurile imense, pe care putini le pot suporta.
Viata insa este sacra. Ea ne-a fost oferita in dar de divinitate si nu avem dreptul sa o intrerupem, sustine religia.
In acest context nimeni si niciodata, in nici o situatie nu poate sa ucida, nu trebuie sa fie ucis si nu are dreptul sa se sinucida.
Si totusi... Ramane problema durerilor atroce si insuportabile, a sentimentului de inutilitate a trairii unei vieti sub limita demnitatii, o viata care nu mai este viata in adevaratul sens biologic, sau o coma care inevitabil se va sfarsii tot prin moarte. O moarte, de fapt, cu mult mai urata, mai dureroasa, mai umilitoare.
In prezent, in intreaga lume problema resurselor determina luarea deciziilor si se pune si problema costurilor. in cazul in care apare inutila continuarea tratamentului datorita evidentei deznodamantului, nu ar fi mai util ca resursele sa fie dirijate spre alte oportunitati medicale? Decizia si responsabilitatea sunt greu de asumat!
Numarul batranilor (varstnicilor) este in continua crestere. Societatea le va resimti povara materiala. Cat de multi bolnavi, batrani si handicapati va putea sustine societatea? Ce se va intampla cu ceilalti?
Raspunsurile vin greu, balanta inclina osciland intre cele doua extreme. Societatea romaneasca de acum nu accepta cu usurinta aceasta moarte asistata medical. Aceasta si datorita educatiei spiritual crestine care nu este de acord cu nici o forma de eutanasie, fie ea activa sau pasiva.
Timpul va aduce schimbari radicale care vor transforma sistemul valoric personal actual, modificand modul de gandire al fiecaruia si poate ca intr-o zi, eutanasia va fi acceptata.
Locul si rolul asistentului medical va fi si el diferit dar ea nu va inceta sa fie de neanlocuit si poate va redobandi dreptul ca pe diploma de absolvire sa fie scrisa ca o decizie cuvintele: "Fii buna, curajoasa, devotata!" existente pe diplomele primei promotii de infirmiere din 1877, de la Paris, Dr. Bourneville, primul director al scolii de infirmiere.
