|
|
LINA FLORINA
Asistenta medicala
Filiala Arges a C.A.M.R.
Stabilind liniile directoare ale strategiei "SANATATEA PENTRU TOTI IN SECOLUL XXI", Organizatia Mondiala a Sanatatii postuleaza: "unul dintre drepturile fundamentale ale fiintei umane este acela de a dispune de cea mai buna stare de sanatate pe care este capabila sa o atinga".
In perspectiva politicilor de sanatate europene, obiectivele medicinii preventive (conform strategiei "Sanatatea Pentru Toti pana in anul 2000") devin astfel:
"A da viata anilor" prin controlul morbiditatii si al incapacitatilor,
"A da sanatate vietii" prin promovarea sanatatii,
"A da ani vietii" prin reducerea numarului deceselor premature si prin cresterea sperantei de viata la nastere.
Timp indelungat medicina s-a aflat si, de fapt, inca se mai afla cu fata spre boala si spre omul suferind. Sa previi imbolnavirea, sa tratezi boala, sa recuperezi bolnavul - acestea sunt dezideratele fundamentale ale oricarei practici medicale. Deoarece omul este dominat de nelinistea bolii si nu de apararea sanatatii, medicina cunoaste mai bine boala decat sanatatea, iar programele medicale sunt orientate mai degraba spre patologie decat spre ocrotirea starii de sanatate. In ultimele decenii insa, alaturi de medicina clasica, a carei principala misiune este de a se ocupa de omul bolnav, a aparut notiunea de medicina a sanatatii sau a omului sanatos, notiune nascuta din insasi conditiile vietii moderne, care pun organismul in fata unor noi termeni de solicitare si implicit de adaptare. Mediul in care traim este intr-o continua schimbare si, din pacate, adeseori nu in folosul si in profitul sanatatii. Cum foarte plastic se exprima LEVI (1998), " ucigasii moderni" sunt:
Noi insine, prin poluarea mediului
Noi insine, prin obiceiurile noastre daunatoare sanatatii
Noi insine, prin acceptarea existentei unor conditii sociale inadecvate.
Obiectivul principal al promovarii sanatatii, de la nivelul individului si macrogrupului familial pana la nivelul societatii (si, prin extensie, la nivelul intregii umanitati) este tocmai modificarea comportamentelor, obiceiurilor si traditiilor pentru a le face favorabile sanatatii.
Prin investitii si activitati, promovarea sanatatii actioneaza asupra determinantilor starii de sanatate pentru a crea cele mai mari castiguri pentru sanatatea oamenilor, pentru asigurarea respectarii drepturilor umane, pentru a crea un capital social si demografic, scopul principal fiind de a creste durata medie a sanatatii si de a micsora diferentele in acest domeniu dintre tari si dintre diferite grupuri.
Modificarea comportamentelor si atitudinilor este insa un proces de durata, implicand un demers educativ laborios. Obisnuintele comportamentale (alimentare, igienice, de viata sexuala, etc.) trebuiesc urmarite in dinamica lor, uneori ani de-a randul, pentru a se putea trage concluzii valabile in privinta formarii, fixarii si consolidarii acestora. Ca atare, in cercetarea educationala urmarirea "produsului finit" este dificil de realizat. Tocmai pentru ca este vorba de o "investitie in timp" - cum foarte sugestiv o denumeste O.M.S. – eficienta educatiei pentru sanatate se materializeaza in mod lent, cu o scadenta mai indepartata. Investitiile in acest domeniu sunt insa deosebit de rentabile, ele fiind incomparabil mai reduse si totodata mai utile decat cheltuielile efectuate in scopuri terapeutice.
Educatia pentru sanatate este in esenta un furnizor de valori orientative necesare sanatatii, tineretii si vietii, individul uman fiind receptiv la informatia pe care o primeste in aceasta directie. De ce totusi continua oamenii sa fumeze? De ce persista obiceiurile alimentare nesanatoase? De ce promiscuitatea sexuala se extinde vertiginos? Raspunsurile la aceste intrebari sunt situate la intersectia stiintelor medicale cu cele socio-umane (psihologie, sociologie, pedagogie, antropologie culturala chiar). Studiile interdisciplinare pun in evidenta faptul ca primind informatii, sfaturi si indicatii despre care de fapt stie ca sunt spre folosul si binele sau - motiv pentru care le si accepta - individul pare a li se si opune in acelasi timp, fie si numai deoarece demersurile sanogenetice ar putea totusi ramane fara un rezultat palpabil (cel putin pe termen scurt). De regula, in domeniul sanatatii, indivizii nu pot prcepe cu promptitudine beneficiile pe care le aduc modificarile comportamentale. In definitiv este vorba de o "investitie" pe termen lung si fara avantaje imediat vizibile si care, de cele mai multe ori, constituie o piedica pentru satisfacerea unor placeri si comoditati adanc inradacinate.
Educatia pentru sanatate va trebui sa devina tot mai mult un instrument eficient de profilaxie, cu o utilizare sistematica a mijloacelor, tehnicilor si metodelor necesare dezvoltarii unor conduite sanogenetice responsabile, in vederea atingerii idealului de sanatate individual si comunitar.
