|
|
ETICA SISTEMULUI DE INGRIJIRI DE SANATATE
dr. LILIANA ROGOZEA
sef lucrari Universitatea Transilvania Brasov
Etica medicala este o preocupare veche, nascuta mai mult ca sigur odata cu medicina. De la primele intrebari- dileme pe care omul primitiv si le-a pus si pana la sistemul actual bazat pe reglementari in cele mai variate domenii, drumul a fost anevoios si indelungat.
Etica medicala a devenit in ultima vreme, o problema tratata mai ales in ziare, la radio si TV si mai putin o problema tratata de profesionistii sanatatii. Din pacate, in Romania, acestia se confrunta tot mai mult in ultimul timp cu lipsa resurselor financiare, astfel incat, adesea, problemele de etica par secundare.
Aspectele etice ale sistemului de sanatate sunt deosebit de importante, dar acestea sunt putin cunoscute, probabil si datorita evolutiei istorice a sistemului de sanatate si mai ales a modificarilor pe care acest sistem le-a suferit dupa 1989.
Gandindu-ne la textele ce ne-ar fi de folos intr-o posibila documentare constatam ca acestea nu sunt prea multe si ca etica asistentului medical nu a fost un subiect abordat sistematic pana acum. Chiar si numarul profesionistilor care sunt preocupati de problemele de etica medicala este mic. Este cu siguranta, timpul sa ne indreptam atentia si asupra problemelor de etica si poate chiar, in viitor, sa pledam pentru un institut de etica si in Romania.
Nu trebuie sa uitam nici o clipa faptul ca problemele eticii se regasesc in fiecare actiune a profesionistilor sanatatii. Pentru a aborda insa in mod unitar elementele eticii trebuie sa tinem cont de problemele de ordin medical, filozofic, sociologic, psihologic si economic.
Etica nu este doar o disciplina studiata in sistemul academic de invatamant, ci presupune abordarea unor probleme reale ale ingrijirii sanatatii si cautarea unor solutii concrete, rationale. Din pacate, in societatea romaneasca actuala problemele de etica par adesea abstracte, iar cei care diriguiesc invatamantul si sanatatea in Romania sunt prea adesea inclinati sa considere aceste probleme lipsite de importanta reala, in comparatie cu preocuparea pentru imbunatatirea cunostintelor teoretice sau practice legate de abilitatile necesare personalului medical.
Daca ne-am aduce mai des aminte de faptul ca personalul medical trebuie sa lucreze cu oameni, am intelege ca, fara a neglija stiinta vindecarii ce se bazeaza pe fapte, trebuie sa raspundem la o serie de intrebari, sa incercam sa aflam ce este corect si ce nu, si mai ales sa precizam cum ar trebui sa fie privite lucrurile.
Trebuie sa admitem ca probleme precum violenta, drogurile, eutanasia, transplanturile, terapia genetica necesita o abordare plina de responsabilitate. In epoca actuala pare din ce in ce mai dificil sa formam atitudini etice, sa cream o scara de valori morale si etice bazate doar pe umanism.
Folosirea aparaturii moderne a dus la aparitia unor noi probleme de etica pe care adesea omul modern pare incapabil sa le rezolve. Problemele legate de mentinerea unei persoane in viata cu ajutorul aparatelor, cele legate de fertilizarea in vitro, trebuie sa preocupe in viitor si asistentele medicale din Romania.
In context este necesara elaborarea unor standarde moderne in etica medicala, care pot ajuta profesionistii sa rezolve, fara intarziere, aceste probleme ce se ridica in asistenta medicala de astazi.
Devine astfel necesar sa stabilim care este aria subiectelor posibile de etica si care ar fi solutiile de baza in o serie de probleme de etica. Aceste posibile solutii nu trebuie privite ca pe tabu-uri, ci mai degraba ca pe un punct de vedere care sa incite la discutii si analize ulterioare si care sa permita dezvoltarea in viitor a eticii. Etica medicala poate fi considerata fara indoiala ca cel mai dinamic spatiu de analiza a activitatilor medicale, ca un loc unde opiniile diferite pot sa se afle nu intr-o irevocabila opozitie, ci intr-un dialog permanent si adecvat.
Principiile eticii, atat cele cunoscute, cat si cele care vor reiesi in urma discutiilor la acest congres, nu sunt decat rezultatul exprimarii unui set de valori individuale aflate in consonanta cu cele ale grupului profesional sau social.
Din competitia si controversa ideilor trebuie sa razbata acele valori umane, universal valabile, bazate pe bunatate, respectarea autonomiei fizice si psihice a individului, pe dreptate.
Experienta actuala ne arata ca argumentele pe care le avem la indemana trebuie folosite cu prudenta si dupa o analiza profunda. Atunci cand doua principii intra in conflict (dreptul de a decide singur asupra ingrijirilor de sanatate si dreptul de a beneficia de aceste ingrijiri), atitudinea a doua persoane poate fi diferita, in functie de ce considera acele persoane ca este mai important. O persoana poate considera ca e mai important sa trateze bolnavul indiferent de optiunea acestuia (exemplu: atunci cand o transfuzie de sange e vitala si aceasta e refuzata de pacient sau de apartinatori), alta va considera ca dreptul persoanei la autonomie e cel mai important. Din punct de vedere al eticii, evident ca e foarte important ca decizia sa fie luata cu buna credinta.
In societatea actuala valorile etice pe care le stabilim trebuie sa plece de la prioritatea individului in fata societatii, a acelei societati care nu este doar o suma de indivizi, ci un sistem in care individualitatea fiecaruia trebuie sa se dezvolte in stransa corelatie cu ansamblul societatii, a acelei societati care trebuie sa invete sa aiba grija de toti membrii ei.
Din pacate, o societate in tranzitie trebuie adesea sa-si stabileasca prioritatile in domeniul dezvoltarii sectorului de sanatate astfel incat sa poata face fata din punct de vedere economic posibilitatilor pe care le are.
Domeniul sanatatii, insuficient pus la punct, pune o serie de probleme de etica de maxima importanta si ridica o serie de intrebari la care sunt pusi sa raspunda, din nefericire, cei care decid in privinta utilizarii resurselor si nu cei care lucreaza direct cu pacientul. Trebuie uneori sa negam dreptul unei persoane la un anumit tip de asistenta medicala (vezi transplantul), care e foarte costisitor, pentru a trata alti pacienti pentru care ne sunt necesare mai putine resurse. O astfel de problema de etica ridica o serie de intrebari la care organismele abilitate ar trebui sa raspunda daca ar deveni parte la un proces activ de evaluare a normelor etice in societatea romaneasca.
Lipsa reala de experienta in abordarea activa, permanenta, a problemelor de etica, lipsa unui cadru institutional, independent- asa cum ar fi un institut de etica, lipsa unui suport real material si logistic din partea tuturor organizatiilor profesionale, fac ca aceste probleme de etica sa fie neglijate, minimalizate.
O atitudine adecvata va reusi sa modifice nu numai modul de percepere a profesiei medicale ci si atitudinea oamenilor fata de profesionistii din sanatate.
