|
|
VASILICA MALUREANU
Asistent laborator clinic,
Spitalul Judetean Focsani
Viata poate fi cand frumoasa, cand interesanta. Frumusetea ei se datoreste in general marilor evenimente fericite (nasterea unui copil, o reusita profesionala deosebita, aparitia unei carti), dar mai ales micilor satistactii si placeri cotidiene...
Pentru un observator in viata poate fi interesant daca sunt sesizate, urmarite, faptele si comportamentul oamenilor, manifestandu-se in situatiile cele mai diferite, modul in care sunt rezolvate dupa inteligenta si tactul fiecaruia.
Una din conditiile obligatorii ale asistentei medicale de calitate este reprezentata de momentul adresarii la medic a unui om care nu se simte bine.
Cadrele medicale au o viata plina de impliniri si satisfactii, insa, totodata, au foarte mari obligatii profesionale.
Nu este o noutate pentru nimeni individualizarea in ultimii ani a unor boli noi, aparitia unor mijloace moderne de investigatie clinica si tratament, care vor trebui cunoscute si aplicate in practica curenta. La toate aceste aspecte va fi adaugat si caracterul moral etic al profesiunii medicale, pentru ca a ingriji si a supraveghea sanatatea oamenilor este o munca de mare responsabilitate, avand si o incarcatura emotionala. In acest sens, dragostea de oameni si intelegerea deosebita a omului bolnav completeaza obligatoriu comportamentul medical.
Suferinta modifica total omul, care pe langa asistenta medicala de specialitate, are nevoie si de caldura umana, atat in familie cat si in spital.
Fara calitati morale remarcabile, activitatea asistentului medical nu este posibila. Numai priceperea, oricat de mare ar fi ea, este insuficienta.
Ideal ar fi ca asistentul medical, fie el si de laborator, atunci cand vine in contact cu bolnavul, sa aiba un mod de comportament adecvat, imbinand profesionalismul cu umanismul.
Nu place distanta, morga, raceala, felul de a fi ermetic si important, mima "ocupatului" permanent, cum nu place nici accesibilitatea exagerata, cumsecadenia ostentativa, larghetea verbala si comportamentala, compromisul, secretomania, banalizarea bolii si a tratamentului, promisiunile facile, de obicei neindeplinite.
Recomandarea judicioasa a analizelor de laborator denota respect atat pentru salariatii laboratorului, cat si pentru bolnavul investigat si medicul lui curant. Profesiunea noastra ne solicita si o vestimentatie corespunzatoare.
De ce sa nu recunoastem ca bolnavul este foarte atent la felul in care se prezinta un asistent medical din punct de vedere vestimentar.
Comunicarea intre specialistii aceluiasi compartiment, cat mai ales intre specialisti din domenii de activitate diferita, este o obligatie etica si profesionala.
In medicina, activitatea laboratorului clinic are un aspect mai putin spectacular pentru ca noi lucram "in spatele usilor inchise", fiind de aceea mai putin cunoscuti de catre bolnavi, insa, contributia noastra este de foarte multe ori decisiva, atat in stabilirea corecta a diagnosticului, cat si in recomandarea unui tratament adecvat.
Nu se face nici cea mai mica interventie medicala fara efectuarea prealabila a unor teste curente de laborator clinic, iar cand starea bolnavului solicita si alte analize, este necesar un numar remarcabil de investigatii de profil.
Obtinerea unui rezultat in analizele efectuate asupra realitatii careia exista incertitudine sau suspiciuni, implica in mod obligatoriu repetarea lui.
Eliberarea rezultatelor asupra carora cel care a executat analizele nu are totala certitudine a veridicitatii lor constituie nu numai o cauza principala in comiterea unei erori de diagnostic si tratament, ci si o incalcare grava a disciplinei in munca.
O incalcare a normelor de etica si deontologie medicala poate crea in anumite conditii repercusiuni si asupra colectivitatii din care face parte asistentul vinovat, fie de natura civica, fie de ordin moral.
Capodopera medicinei antice in ceea ce priveste etica profesionala ramane totusi documentul cunoscut sub numele de "JURAMaNTUL LUI HIPOCRATE".
Ca sa concretizez normele de etica si deontologie medicala, redau o parte din cel mai elevat document de morala medicala, numit ‘’DECALOG AL PERSONALULUI SANITAR", formulat de profesorul spaniol B. Masci:
"1. Onoreaza pe bolnavul tau de orice varsta ar fi: copil, tanar, sau batran. Cand a ajuns in mainile tale, este o fiinta fara aparare care nu are alta arma de sustinere decat apeland la stiinta si la caritatea ta.
2. Da acceasi stima si atentie saracului ca si bogatului. In dragostea ta de oameni, saracul se simte bogat. Respecta nuditatea maladiei, spectacolul mizeriei si al suferintei.
3. Respecta nobila ta misiune, incepand cu insasi persoana ta. Sa nu o profanezi. Poarta-te demn, cuviincios, cu omenie. Nu specula pe bolnav, caci profesiunea ta nu e ca oricare alta. Sacrificiul tau, ajutorul tau nu pot fi pretuite ca o meserie obisnuita.
4. Oboseala ta sa fie luminata de credinta si de dragoste. Atunci cand stiinta nu mai poate face nimic, bunatatea ta, purtarea ta, sa sustina pe bolnav.
Invinge greutatile inerente profesiunii tale, stapaneste supararea si nerabdarea ta; gandeste-te ca cel suferind este dezarmat, fara putere si are nevoie de ajutorul si ingrijirea ta.
5. Sa nu umilesti niciodata pe bolnav, care si asa e umilit de boala lui, oricare ar fi boala, sa nu pronunti cuvantul deznadejde. Sa nu distrugi nici unui bolnav iluzia vindecarii, chiar de ar fi vorba de un muribund. Sunt oameni care au nevoie sa-i insotesti pana la ultima lor clipa, pentru a nu-i lasa sa ghiceasca sfarsitul.
6. Sa nu uiti niciodata ca secretul ce ti se incredinteaza in ceea ce priveste o maladie este ceva sfant, care nu poate fi tradat, destainuit altei persoane. Profesiunea ta este un sacerdontiu. Tu nu trebuie sa faci nici o deosebire de clasa sociala, de credinte religioase. Inaintea ta toti sa fie tratati deopotriva, caci toti oamenii sunt tratati deopotriva de legile firii...
7. Sa nu vezi in ingrijirea bolnavilor tai o povara, o corvoada. Acest sentiment ar ingreuna exercitiul meseriei tale. Invata sa cunosti bolnavii tai si sa-i intelegi in felul lor de a cere ceva, cand au nevoie de ajutorul tau, cand au nevoie de somn, de odihna, de mancare, etc. Defectele, pretentiile, toanele bolnavilor sunt datorate suferintei. La fel ai fi si tu cand ai fi bolnav.
8. Niciodata, fata de bolnav sa nu te arati neincrezator in reusita tratamentului. MenJtine-i speranta, credinta. Fa ca bolnavul sa nu se simta singur, izolat. Daca a suferi e greu, a suferi singur e incomparabil mai greu. Poarta-te astfel, ca bolnavul sa fie sigur ca are in tine un sprijin, da-i curaj cand il vezi trist, amarat, disperat.
9. Nu ajunge numai bunavointa, ci se cere si stiinta in ingrijirea bolnavilor. Zilnic, se descopera noi mijloace pentru alinarea suferintelor. Nu te multumi si nu te margini numai la stiintele si cunostintele ce le-ai dobandit in scoala! Improspateaza-le mereu! Invata mereu! Citeste mereu carti si reviste medicale!
10. Nu discuta si nu contrazice niciodata prescriptiile medicale in fata bolnavului. Ii rapesti increderea in medicina, ii distrugi speranta in vindecare."...
