RELATIILE INTERUMANE
INTRE MEMBRII CORPULUI MEDICO-SANITAR

 

dr. LILIANA ROGOZEA
sef. lucr.- Universitatea Transilvania Brasov,

as. MIHAI POPESCU
Asistent medical principal cu specialitatea igiena
Director de ingrijiri Spitalul de Psihiatrie si Neurologie Brasov
– presedintele Colegiului Asistentilor Medicali - filiala Brasov

 

Este evident ca multe asistente medicale se lovesc, in practica de zi cu zi, de probleme de etica. Pentru o parte dintre acestea, care au absolvit o forma de educatie profesionala in urma cu mai multi ani, este imperativ necesar ca in educatia continua sa existe si astfel de subiecte si chiar sa existe reglementari in vigoare care sa fie usor de consultat.

Atitudinea etica a asistentei medicale depinde, in egala masura, de cunostiintele profesionale si de bagajul moral (prejudecati, valori, credinte, nivel cultural, etc.) pe care aceasta il are.

Rezolvarea unei dileme etice presupune:

Responsabilitatea pe care o au asistentele medicale astazi este fara indoiala mai mare decat in trecut. Pentru a-si putea duce la indeplinire responsabilitatile asistentii medicali trebuie sa aiba libertatea de a decide in conformitate cu credintele si valorile profesiei alese.

Mai mult decat in alte domenii, in medicina responsabilitatea este in primul rand personala si apoi profesionala (tehnica), morala, juridica (civila, penala), sociala, economica.

Rutina, graba, comoditatea, superficialitatea, infatuarea, imprudenta, teama de raspundere sunt tot atatea cazuri de eroare in activitatea asistentilor medicali.

Principiile eticii sunt generale, indiferent de locul de munca al asistentilor medicali, in spital, in dispensar, intr-un oras sau intr-un sat. De aceea, asa cum arata si V. Sahleanu in "morala medicala" orice abdicare de la principiul universalitatii, in virtutea caruia orice om este privit ca demn de respect si de ajutorare prin insasi calitatea sa umana, este un regres etic. De asemenea, un regres etic este orice abdicare de la principiul in virtutea caruia omul este un "scop in sine".

O serie de abateri de la relatiile interumane ce trebuie sa se manifeste intre membrii corpului medical, merita a fi enuntate si analizate tocmai pentru a stabili care sunt normele deontologice ce trebuie sa ne conduca activitatea.

Principalele abateri ce pot fi mentionate sunt:

  1. inlocuirea competentei, a argumentului cu autoritatea excesiva; abaterea poate fi evitata prin promovarea celor competenti in functii de conducere;
  2. promovarea elementelor subcapabile sau incapabile, abaterea poate fi evitata prin promovarea celor competenti si printr-o mai buna evaluare a fiecarui membru al echipei;
  3. atitidinea partinica; abaterea poate fi evitata prin existenta unui sistem real de valori care nu are nimic in comun cu afinitatea sau fobia pentru o anumita persoana, cu existenta unor relatii familiale sau de amicitie;
  4. atitudinea de superioritate; abaterea poate fi evitata prin stabilirea unor relatii interumane bazate pe intelegere, cunoastere reciproca;
  5. rapacitatea; abaterea poate fi corectata prin existenta unor norme care sa impiedice tendinta de a concentra doar in mainile unor persoane recompensele materiale si morale;
  6. aplicarea principiului: divide si conduce; abaterea poate fi corectata prin o atitudine de verticalitate morala;
  7. atitudinea rigida de respingere a criticilor, a sugestiilor;
  8. dezavuarea colegiilor.

Relatiile interumane normale intre membrii corpului medical presupun in acelasi timp si dezvoltarea unor calitati personale, individuale precum:

  1. capacitatea de autocunoastere si autoevaluare bazata pe sinceritate;
  2. capacitatea de a-si analiza propriile sentimente, de a le recunoaste si de a lua deciziile cele mai bune atunci cand este furios, deprimat, fericit sau nefericit, sau chiar atunci cand este dominat de un sistem de frustrare;
  3. capacitatea de a avea un comportament ce poate aparea ca un model pentru cei din jur;
  4. altruism;
  5. un simt etic foarte dezvoltat;
  6. capacitatea de apreciere a valorilor umane adevarate;
  7. capacitatea de ierarhizare a valorilor umane cu care vine in contact;
  8. responsabilitate - atat cea care decurge direct din propriile actiuni, cat si cea care rezulta din impartirea responsabilitatii cu ceilalti membrii ai echipei.

Relatiile dintre membrii personalului medical nu sunt doar simple relatii profesionale, ci si relatii umane, pentru ca asa cum spunea si profesorul D. Dumitrascu: "Medicina este in definitiv o bucatica de umanitate", iar reprezentantii acesteia cei mai buni reprezentanti ai conditiei de om a caror misiune "este foarte mare, aproape cat universul" (Kostas Assimakopoulas).

Profesionistul sanatatii, integrat in prezent, cu o spiritualitate modelata de trecut si scrutand mereu viitorul nu poate fi altceva decat un OM printre oameni, convins ca relatiile dintre el si ceilalti profesionisti trebuie sa fie nu o drama umana permanenta, ci o integrare armonioasa a individului in grupul caruia ii apartine.

Fiecare membru al echipei ce se ocupa de sanatate trebuie sa fie atat mentor cat si invatacel pentru ca, asa cum spunea Octavian Fodor: "Medicina este o stiinta care prin excelenta nu poate fi invatata numai din carti; influenta unui sef de scoala, a unui profesor asupra elevilor sai este covarsitoare. Exemplul personal, suma calitatilor personale luate ca model, constituie un stimul nepretuit".

Dar maestru sau nu trebuie sa nu uitam ca avem nevoie atat de toleranta cat si de fermitate si, mai ales, in relatie cu ceilalti, trebuie sa nu uitam ca omul este in primul rand OM si nu un reprezentant al cetatii Utopia.

rotit.gif (14140 bytes)