|
|
RELATIA ASISTENT MEDICAL - COPII
IN ASEZAMINTELE DE OCROTIRE
IOANA SMARANDACHE
Asistenta medicala Centrul de Plasament – Brasov
Una dintre cele mai grele specialitati medicale este pediatria. Poate fi un gest de infatuare sa spui acest lucru, dar nu cred ca daca veti sta si veti pune in balanta, veti vedea ca este purul adevar. Putem spune ca este specialitatea care se ocupa de o grupa relativ omogena, mai usor de manipulat care poate fi indrumata spre actul medical fara probleme (copiii). In acelasi timp insa manifestarile in cazul bolilor sunt diferite de cele ale adultilor, ele neputand fi exprimate decat, de foarte multe ori, prin exprimare non-verbala. Dozele de medicatie sunt diferite pe mai multe subgrupe de varsta, atentia la prescriere si la administrare trebuind sa fie maxima; si nu in ultimul rand trecerea foarte rapida de la „binele" relativ la situatia grava.
A lucra cu copilul este un gest de mare raspundere, de mare probitate morala. Aici este nevoie de foarte, foarte multa rabdare. Sa o iei din nou de la capat indiferent de varsta si sa iti pastrezi tineretea sufletului.
In fata copilului starile conflictuale care le-ai avut chiar cu cinci minute inainte nu trebuie nici macar banuite de acesta. El te doreste vesel, bun, ocrotindu-l (aparandu-l), de tot ce e rau.
Cand copilul are o mare problema cum este lipsa familiei in jurul sau sarcinile ce-ti revin se amplifica.
Cei de langa el, echipa care il ingrijeste, devin propria familie, punctul lui de sprijin.
Mai ales la varstele mici el are un singur mod de a se manifesta pentru toate problemele si suferintele sale: plange. Ce putem face ca aceasta manifestare sa fie decat mai scurta durata?
Sa il ajutam, sa-i inlaturam sau sa-i alinam suferintele.
Sunt cazuri in care copilul si-a pierdut punctul de sprijin, mama. Ca sa treaca peste orice suferinta mai usor trebuie sa fim in permanenta cu el. El, care nu este al nostru, si, totusi, este al nostru. Ochiul nostru trebuie sa fie vigilent totdeauna, sa cunoasca bine toti copiii pe care ii avem in grija.
Copilul, mai ales cel mic nu ne poate spune ce il doare, ce simptome are, ca nu a putut dormi, ca nu i-a placut gustul mancarii, ca parca il incearca o senzatie de greata...
Cunoscand foarte bine copiii vom putea sti ca: X refuza o alimentatie fiindca nu ii place gustul acesteia, Y deoarece este in faza de debut a unei boli, Z fiindca vrea sa manance numai alaturi de noi.
Orice modificare a starii generale chiar daca ni se pare minora, in afara de primele masuri, pe care le putem lua fara indicatiile medicului, se va anunta medicului. De multe ori acesta poate diagnostica pe baza observatiei noastre prompte aparitia unor boli cu o evolutie grava si rapida. Nu sunt de neglijat copiii care au malformatii, mai ales cardiace, care necesita o urmarire mai atenta zilnica, nemaivorbind de bolile intercurente care se supraadauga unei astfel de boli.
Cunoastearea foarte buna a tehnicilor de prim ajutor, aplicarea corecta a oxigeno-terapiei, anuntarea in timp util a ambulantei cand nu ne putem sprijini pe ajutorul foarte important al medicului, sunt doar cateva dintre indatoririle asistentei medicale.
In legatura cu viata unui om nu este bine sa folosim nicicand expresia „nu am stiut"- poate fi fatal in acest domeniu. Trebuie luat in considerare sa fi bine pregatit, sa iei decizia cea mai buna, care poate salva de la situatii extreme. Chiar daca este un serviciu de ocrotire, totul trebuie stiut.
In cazul copiilor care au de efectuat tratamente cronice, adiministrarea corecta a medicamentelor, supravegherea cu atentie, pentru a depista schimbarile ce apar in evolutia bolii de baza sunt extrem de importante.
Este rolul nostru, al asistentilor medicali, de a-l invata primele norme igienice cu motivatie stiintifica, primele ABC-uri, dar prezentate pe intelesul lui, sa nu ii fie frica de manopere, de vaccinari, deoarece efectuarea acestora si necesitatea de a primi tratamentele prescrise sunt pasi pozitivi. Ceea ce a invatat astazi nu va uita pana la varsta senectutii.
Un copil care isi regaseste drumul in viata pe care sti ca l-ai vegheat, l-ai ingrijit corect, ca i-ai dat putin din sufletul tau, acestea sunt adevaratele valori ale existentei asistentului medical. Legarea spirituala prea puternica de un singur copil este daunatoare; pentru toti trebuie sa avem aceeasi solicitudine, aceeasi atentie, altfel grupul din jur va avea de suferit. Spiritul de echipa pe care-l va observa ca il insuflam dar il si practicam ii va face bine. Atunci si pentru noi plecarea unui copil va fi un fenomen simplu, firesc.
Alaturi de cel aflat in suferinta intr-o sectie de ocritire suntem de multe ori numai noi (ganditi-va ce se intampla acasa unde copilul are febra si il vegheaza doar familia?).
Intre noi trebuie sa se creeze o simbioza, in acest context tainele lui trebuie bine pazite. Tot ceea ce stim despre el, despre rudele sale, despre procesul ce va decurge spre o viata apropiata de normalitate trebuie sa ramana in auzul nostru, si atat. Secretele trebuie bine pazite!
Orice informatie strecurata din neatentie poate prejudicia bunul mers al vietii, si ii poate aduce noi suferinte. Desfasurarea unei activitati corecte ne va aduce bucuria lucrului bine facut. Atentia trebuie solicitata la maxim; blandetea, solicitudinea, rabdarea, rezistenta, corectitudinea trebuie sa se ingemaneze in supravegherea, tratarea si cresterea copilului fara familie.
Este adevarat ca este foarte greu sa vorbesti doar despre valori spirituale intr-o epoca cu zornait de arginti in timpane, insa cel ce va incerca sa fie asa cum ii cere aceasta frumoasa meserie, adica corect si demn va fi la fel aici si la capatul lumii, astazi si maine.
