|
|
"NU SE POATE EXCELA IN LUMEA ACEASTA FARA
A TRAI O VIATA MORALA"
(DAVID STARR JORDAN)
VOICU FANICA
Asistenta sefa – Chirurgie II
Spitalul Judetean Focsani
– C.A.M.R. filiala Vrancea –
DOCTORI SI ASISTENTE – PROFESIONISTI COMPLEMENTARI
Relatia dintre doctori si asistente nu a fost niciodata un exemplu de afectiune. Diferentele de pregatire, perspectiva, educatie, salariu, pozitie, clasa sociala si, probabil, cel mai important, de sex, au determinat adesea, perioade conflictuale, alternand cu rare momente de coexistenta pasnica. Predilectia asistentelor pentru victimizare pe de o parte, si aroganta medicilor pe de alta parte, a condus la tensiuni cronice. n serviciile clinice, situatia este partial mascata de presiunea atributiilor zilnice, dar existenta ei este de necontestat.
In mod normal, conflictul pare de neinteles pentru cineva din afara sistemului. Doua persoane care impart acelasi obiect al muncii, adica pacientul, ar trebui sa fie, cel putin teoretic, intr-o perfecta corelatie, orice atitudine care ar aduce prejudicii calitatii actului medical, urmand a fi corectata rapid. n realitate, insa, nu exista un dialog real intre medici si asistente, desi se impune de multa vreme o schimbare.
Trebuie sa incurajam, "conversatia reala" la locul de munca – adica acel tip de discutie ce genereaza inchegarea unui dialog intre persoane care nu au inteles inca ce pot obtine daca lucreaza in comun.
Pe baza unor astfel de considerente se prezinta o paleta larga de opinii, studii, analize pe aceasta tema. Unii dintre autori sunt, insa, de parere ca medicina nu s-a schimbat prea mult, modificarile fiind impuse mai mult politic.
S-a constatat ca asistentele pot indeplini o serie de atributii ce le revin de obicei medicilor, pacientii declarandu-se incantati de aceasta modificare. In ciuda acestor libertati si competente suplimentare, ingrijirea bolnavilor continua sa graviteze in jurul autoritatii medicale superioare. Toate aceste aspecte complexe au adesea tendinta de a fi interpretate simplist, tocmai datorita marii incarcaturi emotionale pe care o contin.
Asistentele de astazi, mai bine pregatite si mai avizate, percep ca pe un resentiment pozitia oarecum inferioara cu care sunt asociate. La randul lor, medicii sunt nemultumiti de aparenta subevaluare a competentei lor de catre asistente, de opinia publica, de factorii politici. In consecinta, toata lumea e deconcertata. Rezolvarea problemelor diferendelor, ar fi posibila numai prin abandonarea prejudecatilor si a stereotipului asistenta – medic.
Timp de decenii, publicul s-a obisnuit sa considere aceste doua profesii ca pe un nucleu familial, medicul fiind identificat cu tatal, asistenta cu mama, iar pacientul fiind evident copilul. Dar increderea in intelepciunea si protectia tatalui s-a erodat, calitatile materne nu au fost niciodata pe deplin satisfacatoare, iar copilul a devenit adult. In concluzie, imaginea idilica a familiei fericite trebuie urgent inlocuita cu conceptul modern de parteneriat, mult mai adecvat timpurilor noastre.
Schimbarea in relatiile dintre serviciile de sanatate sunt, de fapt, consecinta unor prefaceri mult mai largi, petrecute la nivel social. Femeile incep sa ocupe pozitii importante in majoritatea domeniilor si din ce in ce mai multe aleg astazi, profesia medicala.
Se ofera, astfel, un mare potential pentru noi tipuri de relatii si atitudini, iar vechiul statut profesional inferior al femeii incepe sa se perimeze.
Se ridica intrebarea cum s-ar institui o relatie profesionala eficienta din moment ce avantajarea unei parti este considerata ca o lezare adusa celeilalte? Initierea unui dialog sincer si lipsit de prejudecati de catre ambele profesii ar fi un punct de pornire excelent.
Este necesara adaptarea atitudinii traditionale la necesitatile momentului actual si rezolvarea inegalitatilor care genereaza tensionarea relatiilor profesionale.
Nemultumirile trebuie depasite. Un dialog real poate fi initiat numai de pe o pozitie toleranta, abandonand nemultumirile marunte si adoptand ca scop final, imbunatatirea asistentei acordate pacientului. Numai un asemenea demers ar facilita identificarea tuturor aspectelor. Se impune deci, sa regandim tipul de pregatire profesionala, regulamentele si modul de salarizare. Scopul ar trebui sa fie constientizarea faptului ca fiecare persoana necesita o perfectioanare profesionala continua, indiferent de pregatirea de baza pe care o are. Astfel s-ar readuce in discutie profesiile de medic si de asistent medical. Efortul de rezolvare a eternelor diferende s-ar putea canaliza catre cresterea competentei profesionale. In acest mod, pentru impartirea atributiilor se va lua in considerare binele pacientului.
Doctorii si asistentii medicali isi desfasoara activitatea impreuna zi de zi, insa a lucra impreuna poate sa insemne si ceva mai mult decat imbinarea celor doua profesii? Exista cu adevarat substanta in acele cuvinte care incep cu prefixul: "CO" = coordonare, colaborare, cooperare? Medicii si asistentii medicali trebuie sa lucreze impreuna.
A colabora inseamna mai mult decat a lucra unul langa altul. Munca "IMPREUNA" spre deosebire de munca "ALATURI" poate sa impulsioneze si sa ofere solutii noi la problemele mai vechi.
Caracteristica noilor modele de colaborare este recunoasterea faptului ca nu ceea ce au oamenii in comun este important, ci tocmai diferentele dintre ei fac ca munca in echipa sa fie mai eficienta decat cea individuala. A lucra in echipa inseamna a accepta faptul ca fiecare coechipier contribuie cu propria-i experienta si cu un bagaj de cunostinte la fel de importante ca oricare alt membru al grupului.
Reactia asistentilor medicali a fost diferita, accentul fiind pus pe urmarea cu strictete a ierarhiei si a birocratiei.
Chiar daca asemenea practici au mai diminuat, impreuna cu respectul fata de doctori, asistentii medicali continua sa lucreze "ALATURI" de medici.
La scara individuala este posibil ca asistentii medicali si doctorii sa incerce sa schimbe imaginea oferita de profesia pe care o practica fiecare, insa trebuie sa faca fata inertiei de traditii inclusiv in ceea ce priveste sexul cadrelor medicale cu pregatire medie. Specificul activitatii de asistenta primara nu impulsioneaza ideea de colaborare in echipa intr-o masura mai mare decat prestatia medicilor. Este necesar ca ambele sa fie schimbate, daca se doreste ca modelul colaborarii sa functioneze.
Cat de pregatiti sunt, insa, medicii si asistentii medicali pentru a lucra in acest mod? Ar avea vreo importanta acest lucru? Si daca da, colaborarea se poate ameliora? Raspunsul la toate aceste intrebari este foarte simplu: NU SE STIE!
E nevoie de mai multa actiune si de mai putine declaratii.
Vom putea spune "OPTAM PENTRU ALTCEVA" cand vom avea taria sa recunoastem ca "SUNTEM CEEA CE SUNTEM ASTAZI DATORITA OPTIUNILOR FACUTE IERI".
