|
|
BIOETICA
IMPLICATII MORALE ALE MEDICINEI
STIINTEI SI CERCETARII
MIHAELA PLOAE
Asistenta medicala principala
Institutul Inimii "Niculae Stancioiu" Cluj-Napoca
Un cod de etica este un document formal ce stabileste standardele de comportament etic pentru un anumit grup de persoane si scoate in evidenta principiile etice ce se aplica in mod particular unui anumit grup de persoane.
De exemplu - codul de etica al comerciantilor pune accent pe principiul confidentialitatii - ca fiind pastrarea secretului comercial pe piata economica., iar codul de etica al asistentelor pune accent pe principiul confidentialitatii ca fiind respectarea intimitatii pacientilor.
Intr-o continua schimbare si evolutie, codurile de etica reflecta valorile unei profesii si societati la momentul la care ele sunt scrise. Aceste schimbari sunt ilustrate in codurile medicilor, asistentelor medicale.
Pentru medici - un prim efort de a reglemeta comportamentul etic al celor care tratau bolnavii a fost facut de Hippocrate (470-360 i.e.n.). De atunci, el a fost schimbat si adus la zi de 6 ori, ultima data in 1980.
Pentru asistente – primul cod acceptat pentru acestea a fost in 1893. El a fost facut de Lystra Gretter la Michigan. Ea a luat ca model juramantul lui Hippocrate si la numit Juramantul lui Nightingale in onoarea lui Florence Nightingale. El a fost revizuit ultima data de American Nursers’ Association in 1985.
Principiile etice sunt concepte fundamentale prin prisma carora se poate judeca comportamentul sau conduita unei persoane sau a unui grup de persoane. Ele ajuta oamenii sa ia decizii etice pentru ca pot fi folosite ca si criterii de masurare a unor actiuni.
Principiile etice stau la baza legilor, care sunt insa limitate la circumstante exacte. Legile sunt reguli emise de catre autoritatile ce guverneaza o comunitate si ele au aplicabilitate pentru ca autoritatile respective le pot impune prin puterea ce o detin.
Principiile etice opereaza la un grad mult mai inalt decat legile si iau in considerare conditii specifice. Principiile etice vorbesc mai degraba in "spiritul legii" decat in "litera" ei. Totusi, deciziile etice sunt uneori ingreunate de existenta concomitenta a mai multor principii etice.
Cele mai importante principii etice ce stau la baza luarii unor decizii etice sunt autonomia, dreptatea, nonmaleficienta, beneficiul, confidentialitatea, sinceritatea, responsabilitatea.
Autonomia
Autonomia este dreptul unei persoane la autodeterminare, la independenta si libertate. Smith (1985) spunea ca autonomia este "capacitatea unui individ de a prelucra o informatie, de a o intelege, a lua o decizie vis a vis de ea si de a executa aceasta decizie". Deci acest principiu etic implica respectarea dreptului fiecarei persoane de a lua decizii despre ea insasi.
Asistentele medicale implementeaza acest principiu astfel: ofera pacientului toate informatiile necesare luarii unei decizii, il ajuta sa le inteleaga si nu in ultimul rand il ajuta sa aplice aceasta decizie. Ea trebuie sa fie insa sigura ca decizia luata a fost aleasa in mod liber de pacient si ca acesta nu a fost silit de catre o alta persoana in luarea deciziei sale.
Principiul autonomiei afirma ca echipa medicala (doctori si asistente) trebuie sa respecte alegerea facuta de pacient, chiar daca nu este de acord cu ea
Totusi ei pot interveni in cazul in care exista suspiciuni vis a vis de natura informatiilor pe care le-a avut pacientul, de capacitatea sa de intelegere a lor, de luarea deciziei in mod silit.
De exemplu, o pacienta este diagnosticata cu tumora de san. Medicul sau ii explica ca are nevoie de operatie, urmata de radioterapie si chimioterapie. Pacienta este de acord cu acesta conduita terapeutica. Cu o zi inaintea operatie, ea insa se razgandeste. in acord cu principiul autonomiei, echipa medicala nu o poate forta pe pacienta sa se supuna tratamentului. Ei insa sunt datori sa afle daca pacienta a inteles consecintele refuzului si daca aceasta ultima decizie a fost facuta in mod liber. Echipa medicala trebuie sa respecte alegerea chiar daca ea nu este ceea ce ei au recomandat.
Nonmaleficienta
Principiul nonmaleficientei afirma ca asistentele nu trebuie sa vatameze in mod intentionat sau neintentionat alte persoane, si mai mult decat atat sa-i protejeze pe cei care nu se pot apara singuri datorita varstei, bolii sau a starii psihice.
Exemplu.
Doua asistente, prietene, lucreaza de mai
mult timp in aceasi tura. Una dintre ele observa ca atunci cand prietena ei administreaza
medicatia antialgica puternica (narcotice), pacientii in cauza reclama faptul ca durerea
nu cedeaza.
Ea isi suspecteaza prietena de neadministrarea dozei necesare. Dupa o observare mai
atenta, suspiciunea ei se confirma. Desi sunt prietene ea se simte nevoita sa respecte
principiul nonmaleficientei si inainteaza asistentei sefe un raport privitor la colega ei.
Dreptatea
Principiul dreptatii cere asistentelor sa trateze fiecare persoana in mod egal, sa nu fie influentata in procesul de ingrijire de: rasa, sex, stare civila, diagnostic, stare sociala, status economic, religie etc.
Acelasi principiu cere celor din conducere sa aplice aceleasi criterii de performanta pentru fiecare membru al echipei medicale. Nici un principiu al eticii nu este mai important decat dreptatea, mai ales acolo unde este nevoie de un bun management, pentru ca nedreptatea submineaza increderea, creeaza ura, lipsa de respect si distruge initiativa intr-un colectiv.
Confidentialitatea
Principiul confidentialitatii cere ca echipa medicala sa nu dezvaluie informatiile obtinute din relatia ei cu pacientul, altor persoane care nu sunt implicate direct in ingrijirea acestuia.
Exceptiile sunt facute doar cand pacientul isi da acordul privind raspandirea informatiilor confidentiale sau cand legea cere eliberarea anumitor informatii. Informatiile restrictionate includ date ca: nume, diagnostic, varsta, teste de laborator, proceduri chirurgicale. Principiul de confidentialitate se ridica din principiul loialitatii si al respectului dintre echipa medicala si pacient. Eliberarea, raspandirea informatiilor este asemanata cu furtul, incalcarea proprietatii personale si distrugerea ei. De exemplu transpunerea informatiilor medicale pe computer necesita masuri speciale de confidentialitate.
Sinceritatea
Principiul sinceritatii cere asistentei sa spuna adevarul si sa nu duca in eroare sau sa insele pe cineva in mod intentionat. inselatoria poate apare cand in mod deliberat se minte sau se omite o parte sau intregul adevar. Oamenii care subscriu teoriei deontologice spun ca sinceritatea este absolut imperativa iar minciuna este intotdeauna o greseala. Cei care subscriu teoriei teleologice a eticii spun ca minciuna este uneori permisibila daca un alt principiu al eticii este mai important decat cel al sinceritatii.
Principiile cele mai des citate ca justificatoare pentru minciuna sunt nonmaleficienta si beneficul. in acest caz minciuna este numita "minciuna benevola" pentru ca intentioneaza sa previna raul si sa genereze binele.
Exemplu:
Un copil este spitalizat in urma unui accident auto, in care ambii parinti i-au murit. El intreaba in continu despre mama si tatal sau. Echipa medicala, dupa mai multe discutii, decide sa nu-i spuna adevarul pentru ca starea copilului s-ar inrautati. Cand starea lui insa va fi stabila, ei vor fi datori sa-i spuna adevarul. Deci beneficiul temporar se ridica in acest caz deasupra sinceritatii.
Principiul responsabilitatii
Acest principiu cere asistentelor sa fie responsabile pentru actiunile lor si sa fie raspunzatoare de conduita lor profesionala in fata pacientilor. Din acest principiu etic izvoreste conceptul "standard de ingrijire", care ofera criterii de masurare a ingrijirilor medicale si serveste ca baza in stabilirea neglijentelor din punct de vedere legal.
Principiul etic trece insa de responsabilitatea legala. Asta inseamna ca odata ce o persoana isi asuma responsabilitatea sa faca ceva, ea va continua acest lucru chiar daca la un moment dat apar inconveniente.
Exemplu:
Chiar daca promisiunea facuta unui pacient de a-i telefona familiei acestuia pentru a i se aduce o carte preferata de acasa nu intra in atributiile legale ale asistentei, asistenta ar incalca principiul responsabilitatii fata de promisiunea pe care si-a luat-o fata de pacientul respectiv daca nu ar telefona.
Concluzie: Echipele medicale realizeaza zilnic ca deciziile pot fi uneori foarte dificil de luat. Ele ajung la etapa cand:
Pentru a actiona etic avem nevoie de o certitudine practica si nu de una speculativa.
