ASPECTE ALE ETICII PROFESIEI DE
ASISTENT MEDICAL IN PSIHIATRIE

POPA MARICELA
MIHAI GINA IRINA
Asistente medicale sectia Psihiatrie a Spitalului de Specialitate Sf. Pantelimon BRAILA

 

Abordarea etica in psihiatrie se suprapune in mare masura problematicii generale a eticii medicale, diferentiindu-se totodata prin specificul si particularitatile sale care decurg din semnificatiile majore si implicatiile profunde in asistenta tulburarilor psihice si a bolnavului psihic.

Etica poate fi considerata o disciplina filosofica axata pe studiul sistemelor, valorilor, normelor si categoriilor morale.

Dupa definitia data de N.Kernbach, deontologia se ocupa de drepturile si indatoririle asistentilor medicali. Astfel, cele mai importante elemente ale deontologiei privesc responsabilitatea morala si juridica a asistentilor medicali.

Cele doua categorii amintite sunt categorii istorice care se modifica odata cu dezvoltarea societatii. Profesiunea de asistenta medicala a fost legata intotdeauna de cerinte etice (morale) si deontologie (drept si morala) ale caror particularitati s-au format ca un rezultat al mediului in care traiesc si lucreaza asistentii medicali sub influenta unei desavirsite pregatiri morale.

Etica, in intelesurile si sensurile sale, contribuie la cunoasterea de sine si ajuta individul in raport cu decizia ce urmeaza a fi luata.

Modalitatea umana si personala de abordare a pacientului de catre psihiatru reprezinta o regula de baza a profesiei medicale.

Ingrijirea profesionala in nursing este orientata de cunoastere, competenta si comportament etic. Valorile de baza ale ingrijirii sunt: increderea, apropierea, intimitatea cu alti oameni, confidentialitatea, prietenia, dragostea, respectul de sine si respectul celorlalti oameni.

Principiile eticii sunt valabile in toate tarile, dar in functie de modelul cultural si educatie sunt aplicate diferit pentru fiecare tara. Enumerate principiile etice sunt exprimate de binefacere, dreptate, autonomie, veracitate si confidentialitate.

Din punctul de vedere al teoriei utilitarianiste, o serie de notiuni de etica medicala precum: confidentialitatea, obligatia de a spune adevarul pacientului sau obtinerea consimtamantului, in urma oferirii de informatii pacientului sunt justificate numai in vederea obtinerii starii de bine.

Conceptul de baza al acestei teorii se refera la conduita umana, care prin modalitatile sale de exprimare, urmareste obtinerea de beneficii maxime si rau minim.

Daca ne referim la activitatea medicala, medicul ar trebui sa cantareasca nu numai efectele imediate ale actiunii terapeutice asupra pacientului si familiei, dar si efectele interventiei medicale, mai bine spus rezonanta acesteia asupra celorlalti, deci a societatii. Se observa astfel, tendinta de transformare a deciziei asupra unei singure persoane, intr-o decizie care sa tina cont de binele si fericirea generala.

In ceea ce priveste paternalismul, utilitarianismul ofera justificarea de a se putea actiona asupra unei persoane fara a i se cere consimtamintul sau a i se respecta dorintele daca actiunea urmareste beneficiul persoanei in cauza.

Chiar si in cazul internarii involuntare, bolnavul trebuie tratat in aceleasi conditii deontologice si stiintifice, fiind excluse tratamentele nerecunoscute stiintific sau riscante.

In practica psihiatrica, ca si in alte domenii, restrictiile impuse libertatii individuale a pacientului trebuie limitate la acelea de necesitate, de starea sa de sanatate si justificate de eficacitatea tratamentului.

Teoria Kantiana sustine ca prin puterea de a-si regla propriul comportament si de a fi responsabil pe propriile actiuni, omul capata dreptul la autonomie, a carei valoare este inerenta, intrinseca si infinita.

In psihiatrie, mai mult ca in oricare ramura medicala, competenta bolnavului reprezinta o problema discutabila, cu multiple implicatii etice.

Aprecierea prin diferite metode a competentei unui bolnav psihic atrage dupa sine dreptul pe care acesta il are de a primi informatii despre boala sa, eventuala necesitate a internarii si alternativele terapeutice.

In domeniul activitatii medicale psihiatrice, competenta unui bolnav se refera la performanta acestuia de a lua o decizie.

Se poate spune deci, ca determinarea competentei este reprezentata de integritatea capacitatii unei anumite persoane (pacient) de a intelege, comunica, rationa si delibera in contextul acumularii unui set de valori si conceptii asupra binelui la un anumit moment, in circumstante specifice.

Tulburarile psihice de intensitate psihotica insotite de tabloul clinic, dramatic al bolii, compromit in mod serios conditiile minime ce se cer pentru obtinerea unui consimtamant informat si coerent din partea subiectului.

Astfel, in concordanta cu legislatia in vigoare si in functie de potentialul de periculozitate manifestat de bolnav se aperciaza necesitatea internarii involuntare a acestuia.

Consimtamantul bolnavului constituie fenomenul cel mai pregnant al respectului drepturilor omului, caci, in orice circumstante, dar mai ales in psihiatrie inainte de a se increde in medic, bolnavul doreste sa fie informat si sa decida.

In contextul eticii medicale, paternalismul se refera la atitudinea de restrangere a libertatii individuale, fara consimtamintul persoanei in cauza, dar cu justificarea incercarii de a preveni raul ce l-ar putea provoca sau de a realiza anumite beneficii in favoarea persoanei respective pe care aceasta singura nu le-ar putea obtine.

Teoria confidentialitatii este cea care asigura pacientul ca informatiile sale, precum si diagnosticul si tratamentul efectuat reprezinta un secret medical si nu pot fi divulgate.

Conform acestei teorii, notiunea de autonomie individuala include si recunoasterea dreptului pe care il are individul la intimitate si la pastrarea secretului in ceea ce priveste persoana sa.

Asistentul medical trebuie sa respecte valorile si optiunile pacientilor chiar si atunci cind nu este de acord cu ele si trebuie sa evite sa impuna valorile sale personale pacientilor pe care si ingrijeste.

In mod deosebit in acordarea ingrijirii psihiatrice increderea in ambianta si personalul din jurul sau il face pe pacient sa simta ca primeste cel mai bun tratament si cea mai buna ingrijire.

Interpretarile moderne ale teoriei confidentialitatii permit incalcarea acesteia, justificarea unei astfel de actiuni divulgatorii bazandu-se pe ideea ca nici un drept nu este absolut, atat timp cat si cel care beneficiaza de acest drept incalca alte norme si poate provoca daune celor din jur sau lui insusi.

In acest sens, orice pacient ar trebui sa fie constient de faptul ca dreptul sau la confidentialitate este limitat.

In nursing se pune un accent deosebit pe dezvoltarea si educarea principalului atribut al comunicarii si anume ascultarea.

Prin acest element de comunicare al relatiilor interumane se realizeaza incurajarea interlocutorului, obtinerea informatiei in intregime, imbunatatirea relatiilor cu oamenii si o mai buna intelegere a lor.

Pentru a castiga ceea ce reprezinta fundamentul tuturor relatiilor interumane si anume, increderea in relatia cu pacientul se impune tinuta morala deosebita a asistentei medicale, competenta profesionala ireprosabila, sinceritate, blandete, empatie si respectarea promisiunii.

In practica nursingului, in asistenta psihiatrica fundamentarea relatiilor de incredere reprezinta un deziderat.

O deosebita importanta o au relatiile interpersonale prin efectele pozitive transpuse printr-o mai buna cunoastere si autocunoastere si o mai buna organizare a propriei vieti si activitati prin compararea si raportarea cu altii.

Relatiile interpersonale nu trebuie si nu pot fi intemeiate decat pe o apreciere corecta, obiectiva a capacitatii fiecaruia.

Colaborarea impune dezbaterea problemelor in scopul rezolvarii lor, respectind opiniile celorlalti, dreptul fiecaruia de a-si expune punctul de vedere.

Astfel, a fi exigent cu tine insuti si cu colaboratorii inseamna a invata mereu.

Fara sa-si depaseasca limitele de competenta o asistenta medicala are obligatia sa fie sincera, de buna credinta, sa spuna adevarul despre bolnavi, boala, sa promoveze sanatatea, sa previna imbolnavirile, sa redea sanatatea, sperantele si sa aline suferintele.

Psihiatrii, asistentii medicali din psihiatrie alaturi de ceilalti membrii ai societatii au datoria sa participe activ la protejarea persoanelor cu tulburari psihice impotriva exploatarii, abuzurilor fizice sau de alt gen, si impotriva tratamentului degradant.

 

rotit.gif (14140 bytes)