|
|
RELATIA ASISTENT MEDICAL – PACIENT CU PROBLEME OFTALMOLOGICE
CORINA SORINA SAFTA
Asistent medical principal sectia oftalmologie
Spital judetean Bistrita
In definitia data de Virginia Hendreson, asistenta medicala va fi ochiul pentru ce-l care si-a pierdut vederea de curand. Pornind de la acest enunt, am incercat sa punem pacientul in centrul preocuparilor noastre, ale echipei de ingrijire, implicarea pacientului in luarea deciziilor privind propria sanatate, ceea ce inseamna o intelegere si o cunoastere a omului si mai ales a modului in care se pot initia si intretine relatii interpersonale cooperante, bazate pe respect reciproc.
Asistentul medical trebuie sa se aproprie si sa-i cunoasca mai bine pe beneficiarii ingrijirilor, sa ofere ingrijiri mai bune, individualizate, complete si continue. Boala este ruperea echilibrului armoniei, care se traduce prin suferinta fizica, psihica, o dificultate sau o inadaptare la o situatie noua, provizorie sau definitiva.
Relatia asistent medical - pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de respect, caldura si intelegere empatica fata de pacient.
In afectiunile oftalmice nevoia afectata este aceea de a comunica, iar sursa de dificultate este deficitul vizual (cecitate, scaderea acuitatii vizuale la unul sau ambii ochi), aceasta poate fi brusca sau sa evolueze in timp. Sursa de dificultate este:
Atunci cand sursa de dificultate este legata de lipsa de cunostinte, asistenta medicala poate ajuta pacientul in castigarea unor cunostinte care sunt necesare, pentru a-l ajuta in satisfacerea nevoilor- respectiv informatii pentru cunoasterea de sine, despre boala, o eventuala interventie chirurgicala care poate ameliora acuitatea vizuala, despre cunoasterea celorlalte personae, punerea in contact cu persoane care au trcut printr-o interventie chirurgicala, si altele.
Relatia asistent medical - pacient incepe inca de la internarea pacientului in spital, iar asistenta medicala trebuie sa aiba capacitatea de a stabili un climat propice unor relatii calde, de umanitate, atat cu pacientul cat si cu anturajul acestuia (familie, prieteni). Pacientul va fi informat asupra programului sectiei, ii va fi prezentata sectia si Regulamentul de Ordine Interioara al spitalului. De asemenea va fi pastrata legatura pacientului spitalizat cu lumea extraspitaliceasca prin vizitatori, telefon sau personalul spitalului pentru a-i usura adaptarea acestuia la noul mediu.
Asistenta medicala va evita aparitia ansamblului de consecinte negative asupra psihicului, inclusiv consecintele negative ale conditiilor si ambiantei institutiei sanitare in care se afla pacientul pe timpul efectuarii actului medical, ca urmare a efectelor nedorite, necunoscute sau neprevazute ale actului ingrijirilor de sanatate. Pacientul este depersonalizat in primul rand prin scoaterea lui din mediul anterior si internarea in spital, conditie in care poate sa apara un sindrom de spitalizare, care este generat in primul rand de o stare psihica negativa de natura emotionala accentuata, de deficitul vizual si uneori auditiv determinata de teama de suferinta pricinuita de investigatii si tratament. Se mai adauga senzatia de frustrare a libertatii cotidiene, schimbarea mediului de viata, acesta fiind inlocuit de un nou mediu, noi reguli, pentru pacient uneori inedite (patul nefamilial, saloane mari care nu respecta intimitatea pacientului, uneori singuratatea).
Pacientul trebuie sa fie echilibrat psihic - asistenta medicala explicandu-i scopul si natura interventiillor, familiarizeaza pacientul cu mediul sau ambiant, asigura un mediu de securitate linistitor si administreaza medicatia recomandata de medic, local si general. De asemenea asigura ingrijiri relative la perturbarea senzoriala (vizuala si uneori auditiva) suplinind nevoile pe care pacientul nu si le poate satisface autonom: a manca si a bea, a se misca si a avea o buna postura, a-si mentine tegumentele curate si integre, a evita pericolele. Interventia asistentei medicale va fi orientata asupra "lipsei" si consta in a spori independenta pacientului. In final se obtine ameliorarea "dependentei" sau "castigarea independentei". Ingrijirile trebuie sa favorizeze drumul spre independenta, spre castigarea autonomiei pacientului.
In momentul externarii din spital, pacientul va fi pregatit si instruit asupra noului sau mod de viata, evitarea eforturilor fizice si oculare mari, purtarea permanenta a ochelarilor, intretinerea acestora, controale periodice oftalmologice, iar apartinatorii vor fi informati si ei la randul lor de modul de viata al pacientilor cu afectiuni oculare. De asemenea asistenta medicala din ambulator va fi informata asupra pacientului externat pentru a-l avea in evidenta, unii dintre acesti pacienti avand nevoie permanenta de o persoana care sa-i ingrijeasca la domiciliu (pacienti cu cecitate din diverse cauze).
Noua tendinta ce se manifesta in ziua de astazi in procesul de ingrijire, de practicare a unor ingrijiri autonome, nu poate fi redus la simplul act de executare a unor tehnici de ingrijire, ci implica intregul efort de asigurare a unei stari de bine persoanei ingrijite, ajutorul acordat acesteia pentru mentinerea starii de sanatate. Competenta profesionala se demonstreaza prin cunostinte teoretice aprofundate si capacitatea de a le aplica intr-o activitate creatoare, de ingrijire individualizata, personalizata, competenta si umana.
In incheiere doresc sa reamintesc ca a fi asistenta medicala inseamna:
Sunt cuvinte in care cred ca ne regasim fiecare dintre noi.
