|
|
ASPECTE ALE ETICII MEDICALE IN ROMANIA
DR. LILIANA ROGOZEA
Sef lucrari Facultatea de Medicina Brasov,
DR. CODRUTA NEMET
Conferentiar universitar Facultatea de Medicina Brasov
DR. LUMINITA BELDEAN
Sef lucrari Facultatea de Medicina Sibiu
Din perioada Babilonului lui Hammurabi sau a Greciei lui Hipocrate si pana astazi etica medicala a reprezentat acel sistem de legi morale si sociale care au jalonat activitatea profesionala astfel incat aceasta sa fie in concordanta cu standardele cele mai inalte ale societatii.
In contextul actual al dezvoltarii medicinii etica medicala a secolului XX trebuie privita si din perspectiva istorica, iar cunoasterea punctelor de vedere ale inaintasilor nostri va fi favorabila procesului de reconstructie a rolului eticii medicale.
Teama de "opinia publica", frica de a nu fi considerati niste nostalgici au facut ca tot mai putini dintre noi sa se ocupe de aspectele teoretice ale eticii medicale.
In acelasi context se inscrie si tendinta diriguitorilor invatamantului medical romanesc de a neglija importanta eticii medicale, ca si importanta pe care ar trebui sa o acordam in general acelor materiale care contribuie la formarea profilului moral si spiritual al viitorului cadru medical. Ne referim in acest context la istoria medicinii, la sociologia medicala, la antropologia medicala sau la psihologia medicala.
In acest context, tinand cont de faptul ca cei care lucreaza in domeniul medical beneficieaza de o anumita autoritate atat in spatiul profesional cat si in cel social readucerea in actualitate a valorilor etice si morale precizate de inaintasii nostrii este un demers nu numai necesar dar si fericit, contribuind la realizarea unei scari valorice adevarate si eficiente, pusa la dispozitia atat a cadrelor medicale cat si a publicului larg.
Inca din antichitate stiinta eticii medicale a evoluat foarte mult, dar o serie de precepte etice iti pastreaza valabilitatea.
Drept la asistente medicala este reglementat inca din 1813 printr-un hrisov emis de Scarlat Calimachi in calitate de domnitor al Moldovei.
"Ori in care ceas, noaptea sau ziua, sau din partea boierilor, sau a clirosului bisericesc, sau din partea celui mai de jos sarac si strain vor fi chemati, sa nu indrazneasca vreo unul a pune pricinuire de ingreuiere sau a prelungi mergerea pe a doua zi, din care sa primejduiasca viata oamenilor; ce, sau cu a lor trasura, sau pe jos, sa alerge spre ajutorul celui care patimeste". Desi textul era adresat medicilor acesta merita amintit deoarece subliniaza faptul ca asistenta medicala trebuie acordata fara osebire, indiferent de starea materiala sau de nationalitatea pacientului; mai mult decat atat, in acelasi text se precizeaza faptul ca doar imbolnavirea poate justifica neacordarea asistentei medicale.
Sa nu uitam ca acest act legislativ care reglementeaza dreptul persoanei la asistenta medicala si datoria medicului de a interveni indiferent de origine dateaza din secolul XIX. In acelasi secol, dar dupa aproximativ 50 de ani, doctorul Carol Davila marele reformator al asistentei sanitare din Romania scria: "Medicul arondismentului, pe langa functia sa medicala, are si o misie morala, civilizatoare".
In 1935 Kernbach fundamenteaza cateva notiuni legate de responsabilitatea medicala: "De imunitate nu se poate prevala nici un grup social. Era claselor privilegiate fata de lege este demult depasita", dar -in acest context- nesustinand teza iresponsabilitatii medicale Kernbach afirma ca: "Tendinta doctrinei este astazi, incontestabil, indreptata pentru o marire a responsabilitatii medicului, astfel ca el sa fie tras la raspundere pentru orice greseala, cat de mica, imediat ce aceasta poate fi incadrata intr-un text de lege".
Leon Daniello subliniaza si el rolul medicului si al profesiei medicale:
"Medicina- pentru a-si putea indeplini misiunea, trebuie sa faca un caz de constiinta din tot ce intreprinde".
Scoala medicala clujeana s-a ocupat prin corifeii ei si de aceste probleme. Astfel I. Goia afirma ca: "Gama insusirilor unui medic adevarat este complexa: ascutitul simt de observatie, intuitia psihologica, perseverenta, vederea in ansamblu prin coordonarea si interpretarea elementelor sunt componente care converg spre cheia de bolta a facultatilor morale: constiinta inalta a raspunderii in fata vietii omenesti". Intr-un interviu acordat in 1973 profesorul Goia va incerca sa enunte profilul pe care ar trebui sa-l aiba un medic aratand ca: "A fi medic nu inseamna numai imbratisarea unei profesiuni pe baza pregatirii teoretice si practice, cu temei, ci cuprinde si un deziderat superior de ordin moral: acela de a te dedica, trup si suflet, omului suferind".
Un alt mare dascal clujean- Vasile Bogrea va preciza la randul lui cum trebuie privita lupta dintre etica si profesionalism. Spusele lui sunt valabile si in medicina, iar sfatul lui merita retinut de noi toti: "Sa nu uiti ca deasupra talentului si stiintei este un lucru incomparabil mai mare: constiinta".
Chirurgul Iacob Iacobovici spunea la randul lui: "in fata omului care tremura de durere si spaima mortii, in fata mamei care se sfasie pentru copil, sa stii sa ramai ceea ce trebuie sa fii: omul cinstei, stiintei si omul de caracter, care nu se gandeste decat la binele care poate sa-l faca si nicidecum la folosul pe care-l poate avea. Viata omului inainte de orice"deoarece"...medicul in general si chirurgul in special, trebuie sa fie nu numai un tehnician, ci inainte de toate, un om bun, in intelesul inalt al acestui cuvant si un artist in profesiunea sa".
Consecvent cu crezul sau, iatroistoricul V. L. Bologa va formula si el o serie de maxime menite sa contribuie la formarea morala a viitorilor medici; el spunea: "Medicina nu este o meserie ci o arta. Ca sa o faci bine, trebuie sa i te darui trup si suflet, oricata suferinta ti-ar produce aceasta". De asemenea e important "sa nu profiti de suferinta omului si de disperarea lui"
Responsabilitatea medicului este cu certitudine mult mai mare decat a altor profesionisti. Dar in acelasi timp el este si supus elogiului sau oprobiului public mai mult decat reprezentantii altor profesii.
Academicianul Stefan Milcu sublinia, cu acuitatea de care a dat intodeauna dovada ca: "In putine profesiuni responsabilitatea este atat de coplesitoare ca in medicina. Actionand asupra omului, medicul confera cuvantului, atitudinii si hotararilor lui o activitate din care decurge o inalta raspundere. Formatia sa stiintifica si abilitatea lui sociala ii investesc cu increderea celor ce apeleaza la competenta lui si-i permit sa ia decizii suverane, nu rareori la cumpana dintre viata si moarte". Iar responsabilitatea medicala nu se manifesta in deplinatatea sa decat alaturi de respectarea normelor eticii.
In secolul XX rolul eticii medicale nu numai ca nu poate fi neglijat, dar el va reusi sa diferentieze adevaratele personalitati medicale ale comunitatii in care iti desfasoara activitatea de cei neaveniti in aceasta profesie.
Sa ne reamintim in acest context cuvintele academicianului A. Moga: "A devenit din ce in ce mai evident ca raspunderile morale ale medicului au crescut si s-au diversificat cu aspecte noi si mult mai dificile. Pe de alta parte, pe langa responsabilitatea de ordin profesional s-au conturat raspunderi, tot mai ample, de ordin economic si social care ii revin medicului fata de colectivitate si de stat. Toate acestea se incadreaza, de asemenea, in etica medicala care necesita o continua adancire, completari si innoire.
Cand vom reusi sa ne insusim toate regulile eticii medicale si mai ales sa le aplicam in viata profesionala de fiecare zi vom reusi sa transpunem in fapte cuvintele lui Iuliu Hatieganu: "Medicul trebuie sa depaseasca treapta de profesiune si sa treaca la cea de misiune".
