|
|
ETICA MEDICALA O DILEMA ?
MARIA DRAGOI
Asistenta medicala principala
Spitalul Municipal Brasov
"Ma bazez pe discretia ta – are o valoare imensa pentru mine".
Bun. Fumos. Pastrez secretul. Pare simplu. Dar… ce spune etica? Ce spune morala?
Etica – un ansamblu de actiuni si fapte civice si morale pe care fiecare individ le accepta si le respecta dupa cum crede de cuviinta.
Etica – respect fata de tine, individ si comunitate, respect ce include necesitatile, valorile, convingerile si perceptiile individuale.
Altfel spus, etica este constinta cea mai inalta a omului in fata omului. inainasii nostrii defineau etica mai simplu: "Ce tie nu-ti place altuia nu-i face".
Spiritualitatea romaneasca vede etica astfel: "sa faci rau la bine este o fapta diavoleasca, sa faci bine la bine este o fapta omeneasca, sa faci bine la rau este ceva Dumnezeiesc".
Profesional vorbind, etica medicala este mai profunda, mai complexa este stiinta si arta de a ingriji bolnavul. Ea necesita cunostiinte profesionale temeinice, bun simt, empatie, receptivitate la problemele celor care au nevoie de ajutorul tau, atasament, rabdare, daruire de sine, intelegere si respect pentru individ, intai ca om si apoi ca bolnav.
Daca pacientul nu este considerat intai om nu e considerat nimic.
"Omul este un miracol", spune corul din Antigona lui Sofocle. Miracolul se resimte si in ingrijirea bolnavilor, desi greu, desi cu sacrificii, dar intotdeauna cu speranta. Actul medical este imperativul frumosului, al echilibrului si armoniei.
"La om totul trebuie sa fie frumos, mergand de la chip la imbracaminte si de la suflet la gandire" spunea Cehov.
Asistenta medicala este "atelierul" in care se plamadesc relatii umane de o mare incarcatura morala, datorita specificului, "obiectului" profesiunii – si se adreseaza omului ca fiinta rationala constienta cu un specific de reactivitate, omului care poate fi asimilat cu "un obiect activ", care se va supune actului medical in mod constient cerand personalului pricepere si competenta, intelegere si compasiune.
Etica medicala implica un inalt standard de calitate morala a practicii profesionale.
Constinta de sine a personalului medical il face capabil pe acesta sa poata sa protejeze pacientul fata de controlul sau autoritatea excesiva pe care orice om aflat intr-o pozitie de raspundere este tentat sa o aiba asupra altora. Dilema ramane aceeasi pentru profesionisti sau neprofesionisti: "Ce tie nu-ti place, altuia i-ai face?"
Si pentru ca acesta divagatie a pornit de la implicarea discretiei ca valoare imensa, revin cu doua intrebari majore ale eticii la care moralistii incepand cu Socrate, Platon si Aristotel, au incercat timp de secole sa raspunda: "care este sensul dreptatii, a binelui?", "ce trebuie sa fac?".
Este dificil sa luam sau sa lasam pe cineva sa ia o decizie care este necorespunzatoare, ori poate fi daunatoare din punctul nostru de vedere. Primul pas in rezolvarea problemelor este acceptarea situatiei ca si celalat are dreptate, ca exista si o alta cale de a vedea lucrurile.
O decizie etica poate fi luata si daca invatam sa privim oamenii mai mult decat odata si sa-i ascultam cu inima. Daca ascultam cu inima cealalta persoana atunci o intelegem chiar si atunci cand avem pareri diferite.
Comportamentul nostru, codul nostru comportamental are la baza valori. Valoarea etica este data de personalitatea omului, de tot ce-l defineste si caracterizeaza, este binele si "bunul" uman acumulat.
Valoarea este nu numai un pret al obiectelor dar si o calitate a persoanelor, este ceva spre care fiecare tinde atat pe plan profesional cat si moral. Clarificarea valorilor poate avea ca urmare dezvoltarea personala; stabilirea acelor valori trebuie sa fie compatibila cu propria noastra existenta individuala dar si cu existenta noastra ca fiinte sociale; valoarea este cea care ne poate ajuta in procesul de luare a deciziilor.
Ceea ce ii face pe profesionistii sanatatii umani este arta practicii profesionale. Ea ofera directia spre stabilirea valorilor pacientilor, spre planificarea si implementarea interventiilor individualizate de asistenta medicala.
Principiile eticii biomedicale furnizeaza concepte si un limbaj care poate fi folosit pentru a identifica aspectele pozitive sau negative ale profesiei noastre, pentru a reflecta asupra lor si pentru a defini pozitiile etice pe care ne aflam.
Respectul pentru persoana, asezat la baza activitatii practice, este in stransa corelatiie cu principiile de autonomie, de beneficiu, de a nu face rau, de dreptate sau justitie.
Autonomia personala inseamna a fi tu insuti fara restrictii, ca urmare a actiunii altuia sau prin limitari fizice, psihologice; altfel spus, dreptul de a-ti controla propria viata, de a lua decizii proprii.
Putem spune ca autonomia este un drept de baza dar nu este major in toate cazurile; sau parafrazandu-l pe Democrit am spune: "De unde ne vine binele, de acolo ne vine si raul, dar si mijlocul de a scapa de el".
A nu face rau, a face bine inseamna sa actionam precaut si competent, sa posedam cunostinte adecvate si indemanare in indeplinirea sarcinilor, sa contribuim la prevenirea si indepartarea raului. De principiul binefacerii sunt legate concepte ca: mila, bunatate, caritate, drept la intimitate, confidentialitate. intre dreptate si corectitudine, ca si concepte, se pune des semnul egal, dand fiecaruia binele si corectul sau.
Valorile morale alcatuiesc un tribunal in fata caruia intentia si actiunea omeneasca trebuie sa raspunda.
Etica trebuie sa te determine sa: identifici problema, sa reflectezi asupra actiunilor, sa respecti principiile si valorile, sa nu incalci legile, sa alegi o optiune.
Ai hotarat. Dar… Aproape intotdeauna ramane un dar!
De aceea etica este o dilema bazata pe valorile convingerilor si perceptiilor personale.
