ETICA este stiinta sociala care se ocupa cu studiul valorilor si conditiei umane din perspectiva principiilor morale si cu rolul lor in viata sociala; incearca, la modul sistematic, sa inteleaga si sa accepte anumite comportamente umane, judecandu-le din prisma moralei.

Etica medicala se preocupa de aspectele morale ale practicii medicale, intregul comportament uman fiind modelat de-a lungul secolelor in jurul unor valori fundamentale: viata si libertatea.

Pornind de la aceste doua valori, putem construi doua principii etice:

• respectul datorat vietii;
• respectul autonomiei persoanei.

Particularizand aceste doua principii la practica medicala, se nasc numeroase dileme, etice, care sunt augumentate si de schimbarile in conceptiile traditionaliste privind obligatiile morale in general sau in particular daca ne referim la relatia cadru medical – pacient.

Exemple de dileme etice sunt:

Alaturi de cele doua principii etice enuntate anterior mai pot fi enuntate si alte principii etice:

DEONTOLOGIA desemneaza exigentele etice legate de exercitarea unei profesiuni si care se concretizeaza in cadrul deontologic adoptat de un anumit corp profesional.

Aceste coduri deontologice sunt rezultatul unui consens al majoritatii profesionale si asigura un standard de calitate al profesiunii respective.

In domeniul medical cel mai vechi cod deontologic este juramantul lui HIPPOKRATES alaturi de care trebuie amintite si juramantul de initiere CARAKA SAMHITA din India sec. I, Juramantul ASAPH (text evreiesc din sec III) etc.

Deontologia se focalizeaza in special asupra lumii medicale dar ea se intalneste si in alte domenii in care este necesara o atitudine cat mai corecta (publicistica, ziaristica etc.).

In lumea medicala care cuprinde pe toti cei ce lucreaza in domeniul medical exista o obligatie si o responsabilitate care se intalneste la nivel de UNICAT fata de celelalte profesii pentru ca se lucreaza cu bolnavul si cu viata omului.

Totul este legat de responsabilitate.

Prima idee in cadrul deontologiei este umanismul in medicina.

Personalul medical practica o profesiune prin excelenta umanista, in favoarea omenirii.

Umanizarea medicinei s-a facut destul de lent in sensul ca metodele de lucru, tehnicile din domeniul medical chiar daca vizau vindecarea sau alinarea suferintelor se produceau cu brutalitate datorita lipsei mijloacelor analgezice.

In general etica medicala se ridica la nivelul unor norme stiintifice care traduc in viata umanismul. Astfel se leaga ideea de etic si deontologic.

II. RESPONSABILITATEA MEDICALA

Actul medical este un act benefic societatii si are in vedere salvarea vietii, prelungirea vietii, prevenirea infirmitatilor, usurarea suferintelor, cresterea, mentinerea sau redarea intregului potential fizic si psihic, reintregirea sau reinsertia sociala etc.

Scopul echipei medicale este acela de a salva viata bolnavului si a-l proteja de orice risc.

Din pacate, in profesiunea noastra se poate intalni si situatia neplacuta de a gresi sau a lucra superficial.

Greseala medicala se poate defini ca incalcarea regulilor de conduita profesionala in raport cu cazul dat si cu conduita altui medic intr-o situatie similara.

Greseala incepe acolo unde inceteaza disputele stiintifice, iar medicul, daca a avut mai multe alternative de lucru, nu este vinovat daca a acceptat-o pe cea mai adecvata experientei sale.

Comparand greseala cu eroarea, putem spune ca greseala este de domeniul corectitudinii medicale, pe cand eroarea de fapt este de domeniul cunoasterii medicale.

GRESEALA

Cauzele greselii sunt:

Raspunderea juridica medicala evolueaza intr-o raspundere:

Jurisprudenta medicala recunoaste mai multe tipuri de responsabilitati:

In marea mjoritate a cazurilor raspunderea cadrului medical se bazeaza pe culpa – adica lipsa intentiei de a face rau – culpa rezultata din nesocotirea unor indatoriri profesionale.

Sub aspect juridic culpa poate fi:

Dupa gravitate culpa poate fi:

In concret, cadrului medical i se poate imputa:

EROAREA

Eroarea poate fi:

Eroarea de drept (de norma) tine de:

In ce priveste sistemul acoperirii riscurilor profesionale prin asigurari de raspundere civila profesionala. CAS a organizat un sistem de asigurare de raspundere civila a medicilor si a celorlalte categorii de personal medical.

Desi masura este intampinata cu reticenta de corpul medical care refuza inca sa constientizeze importanta responsabilitatii actului medical, ea este absolut necesara pentru protectia intregului personal sanitar.

Viitorul va fi unul in care pacientii vor fi mult mai atenti la serviciile medicale de care vor beneficia si corpul medical mult mai constient si mai precaut in ceea ce priveste responsabilitatea fata de actul medical.

III. RASPUNDEREA PENALA

Raportul juridic de drept penal ia nastere prin savarsirea de catre o persoana fizica a unei infractiuni.

Infractiunea este fapta omului, care prezinta pericol social, este savarsita cu vinovatie si este prevazuta de legea penala. Raspunderea penala este consecinta nesocotirii dispozitiei normei juridice penale.

Savarsirea faptei penale (a infractiunii) atrage raspunderea penala a faptuitorului, iar raspunderea penala atrage sanctionarea acestuia si aplicarea unei pedepse.

Tipuri de sanctiuni: