|
|
PETER TUNDE
Asistenta medicala sefa - Ortopedie II
DOINA BEJAN
Asistenta medicala sefa - Ortopedie I
LIGIA ANGHEL
Asistenta medicala - Director de Ingrijiri
– Spital Judetean Brasov –
MOTTO: "Sa cercetam cele ce s-au petrecut,
Sa cunoastem cele prezente,
Sa aplicam cele invatate". (Hipocrate)
Din timpurile cele mai indepartate, oamenii au simtit nevoia sa se conduca in viata dupa anumite norme, principii sau legi, pe care le intalnim cu precadere in percepte religioase. Nu exista religie care sa nu cuprinda invataminte privind modul de comportare a oamenilor, aratandu-1e ce este bine si ce este rau.
Cea mai veche lege, cea a respectului mutual al drepturilor fiecaruia are scopul de a oferi oamenilor unele reguli de conduita care sa asigure fericirea lor si a semenilor. Ele cuprind criterii dupa care se face deosebirea intre bine si rau, intre dreptate si nedreptate, intre adevar si neadevar. Studiul acestor reguli formeaza stiinta binelui, a virtutiilor, cunoscuta sub denumirea de morala sau etica. insusirea acestor reguli de viata depinde de gradul de civilizatie al individului, de mediul familial si social in care se dezvolta si traieste. Facultatile morale nu se pot dezvolta decat in sanul unei societati conduse de anumite principii de reciprocitate si de anumite legi necesare existentei ei.
Un cod al moralei care sa cuprinda legi fixe, va1abile pentru totdeauna si pentru toti, nu este posibil. Legile moralei constituie doar un schelet de concepte si sentimente etice, in scopul orientarii actiunilor indivizilor dintr-o societate spre binele general.
in afara de regulile generale de morala, exista reguli specifice fiecarei profesii sau ramuri de activitate, care impun cunoasterea si respectarea lor neabatuta. Putem spune ca fiecare profesie are etica sa. Morala profesiei insa, fundamentata pe specificul activitatii respective, adresandu-se constiintei, se regaseste pe o treapta superioara a desavarsirii umane. Regulile stabilite de etica profesiei nu contravin legilor civile, dimpotriva, integrate acestora, le amplifica eficienta si le intaresc autoritatea. Este totusi important de a sesiza diferenta intre etica si lege. Multe acte de ingrijire a bolnavului pot avea atat caracter etic cat si legal, in timp ce a1tele pot avea caracter legal dar nu etic, sau etic dar nu legal.
Legea acorda o recunoastere legala si stabileste un sistem de reglementare a nursingului; de aceea trebuie:
sa-si formuleze clar scopul;
sa defineasca intinderea domeniului de aplicatie al practicii de nursing si categoriile de personal ce vor fi reglementate;
sa stabileasca un organism de reglementare si sa-si specifice componenta, metoda de selectie a membrilor, puterile si functiile acestuia si resursele care sa-i permita sa-si desfasoare activitatea.
Prin puterea lui de a face reguli si reglementari, organismul de reglementare trebuie:
sa identifice functiile sau activitatile asistentei;
sa defineasca standardele de educatie si practica;
sa dezvolte proceduri si reguli de indeplinire a functiilor.
Sistemul medical romanesc al sfarsitului de secol XX este in plin proces de schimbare. Schimbare care a cerut timp, rabdare, schimbare care s-a confruntat cu rezistenta, dar trebuie sa recunoastem ca schimbarea inseamna provocare spre progres chiar daca este insotita de imprevizibil. Este foarte important modul in care se introduce schimbarea, deoarece rezistenta pare sa creasca atunci cand sentimentul nevoii de schimbare este indus pe cale fortata.
Din aceste considerente, noi cei care practicam cea mai nobila meserie din lume trebuie sa intelegem ca este nevoie de o fundamentala transformare a rolului traditional al asistentei ca "fata buna la toate" intr-o profesionista respectata de toti colegii si considerata un partener egal in cadrul echipei de ingrijire a sanatatii.
Standardele de comportare etica au fost influentate de forte sociale si de dezvoltarea ingrijirii bolnavului ca profesie.
La inceput, asistenta medicala era o persoana dedicata inaltului ideal de a face ceea ce este corect, dand curs unei chemari religioase catre ingrijirea bolnavului. Era o femeie buna la suflet, in serviciul altora, avand un caracter de cea mai inalta clasa, era virtuoasa, sobra, cinstita, credincioasa, demna de incredere, punctuala, era cum nu se poate mai pura din punct de vedere moral si considerata de lume ca o femeie decenta si modesta.
La inceputul secolului XX, a fi etic insemna in primul rand, urmarea etichetei si a indatoririlor prescrise. Eticheta ingrijirii bolnavului consta, printre altele, ]n diferite forme de purtare cuviincioasa cum ar fi ordine, punctualitate, amabilitate si secundare tacita a medicilor, asistenta medicala fiind loiala fata de medic si fata de institutia in care lucra.
in sa1onul de spital sau in sanul comunitatii, asistentele sunt adesea considerate ca asistente ale medicilor a caror sarcina este sa aduca la indeplinire ordinele; componenta acordarii de ingrijire fiind invizibila si subevaluata.
Societatea contemporana vede profesia de asistent medical ca pe o anexa minora a medicinii, subordonata si controlata de medici, deoarece in majoritatea tarilor din Europa (inclusiv in Romania), ministrii sanatatii, functionarii publici sau directorii diverselor departamente de sanatate sunt medici. in acelasi timp, profesia este vazuta si acceptata de profesioniste ca o munca de executie, comoda, fara initiativa, de rutina. Motivatia daruirii, a prestigiului si mandriei profesionale ramane fara acoperire. in asemenea situatii, sentimentul de frustrare si umilinta este receptionat ca o nedreptate. La acestea se poate adauga uneori, ca o nota agravanta, lipsa de unitate, de comunicare colegiala, onesta, pentru intarirea prestigiului si fortei colective.
S-a afirmat intotdeauna ca: "o ingrijitoare de bolnavi incapabila este un pericol social". Privind retrospectiv profesia de asistent medical, putem retine ca ea a fost intotdeauna practicata sub semnul raspunderii si, ca urmare, a griji pentru formarea sa, care a avut ca parte dominanta o desavarsita pregatire morala. Pentru exercitarea profesiei de asistent medical este necesara o inalta moralitate si o desavarsita competenta.
Daca plecam de la definitia asistentei medicale data de Virginia Henderson, ca ea reprezinta "un substitut pentru ce ii lipseste pacientului ca forta fizica, vointa sau cunostinte pentru a-si recupera capacitati depline si a actiona independent", atunci drepturile sale izvorate din aceste atribute sunt de necontestat. Ea are dreptul sa fie aparatorul bolnavului institutionalizat sau in mediul familial, sa-1 informeze — in limita competentelor sale — asupra tratamentului si consecintelor sale. Totodata, are dreptul de a actiona pe proprie judecata si raspundere in solutionarea unor probleme care pot sa apara, are libertatea de a lua initiative si a le finaliza. Dar pentru exercitarea acestor drepturi este nevoie de recunoasterea competentei, de incredere in capacitatea de a actiona si finaliza masurile luate in interesul bolnavului, familiei si colectivitatii.
in prag de secol XXI nu ar trebui doar sa ne exprimam compasiunea prin cuvinte blande sau mangaieri si sa ne complacem in postura de subaltern supus al medicului, ci sa ne unim fortele pentru a deveni un profesionist independent, cu raspundere pentru actiunile luate (sau lipsa de actiuni) in ingrijirea bolnavilor. in locul simplei indepliniri a unor decizii etice luate de altii, asistenta medicala din Romania anilor 2000 ar trebui sa reclame autoritatea de a lua decizii independente privitoare la ingrijirea pacientilor, inclusiv decizii etice.
Nu trebuie sa confundam eticheta si etica. Eticheta este necesara pentru asigurarea armoniei profesionale din cadrul echipei de ingrijire, iar etica este vitala pentru desavarsire morala si competenta tehnica.
Nursingul reprezinta un domeniu sacru in care se asista viata intre nasteri si moarte, de aceea respectul pentru viata trebuie sa ramana crezul actului de ingrijire.
"Codul pentru asistente medicale" cu valoare de ghid de actiune pentru fiecare eleva sau asistenta medicala, trebuie sa fie adaptat si dezvoltat in functie de nevoile si experientele personale.
Ordinea clasificarii celor patru responsabilitati esentiale, stipulate in toate codurile, au o semnificatie etica de nezdruncinat, pe care se pot structura metode si programe indiferent de definitii, opinii, strategii de organizare, optici si mentalitati si care stau la baza standardelor pentru un comportament etic:
Promovarea pastrarii sanatatii
Prevenirea imbolnavirilor
