Vocatia medicala integrala, tehnica si umana, se cāstiga zi de zi prin efort si persuasiune. Aceasta vocatie nu trebuie īnteleasa ca un privilegiu ci ca o cucerire "dārza si īndaratnica", prin efort si pasiune, a uneia din cele mai complete stiinte cu preocupari umane asa cum este medicina.

Probleme de economie medicala pun medicina si pe cei care o practica in fata unor antinomii printre care:

• sanatatea nu are pret, dar are buget;
• omul, desi este un unicat genetic si deci de originalitate, are, deseori, un acces limitat la resursele medicale actuale.

Cea de-a doua antinomie ne pune īn fata pardoxului sanatatii actuale - costul asistentei medicale o face inaccesibila multor oameni.

In trecut medicina era ieftina dar ineficace, astazi este eficace dar scumpa prin costul ridicat al medicamentelor, prin necesitatea si costul pregatirii unui personal calificat, etc., fapt ce face sa se estimeze ca cheltuielile pentru sanatate vor deveni insuportabile pentru buget chiar si īn statele civilizate.

Principiile deontologice de baza dupa care trebuie judecate problemele si mai ales limitarile de economie medicala, se refera la:

• decizia O.M.S., sanatatea trebuie sa fie accesibila tuturor (principiul "sanatate pentru toti");
• sanatatea trebuie īntelesa nu ca un dar ci ca un drept, ca o necesitate umana si sociala;
• īntelegerea faptului ca alegerea bolnavilor īn raport de resursele economiei medicale, de catre medic este odioasa si nedeontologica.

In baza acestor principii, se pot face unele recomandari deontologice:

• asistentul medical nu poate sa-si realizeze menirea sa de a ocroti, trata, vindeca decāt īmbinānd armonios si echitabil criteriile umanitare ale practicii medicale cu resursele si posibilitatile economice;

In societatile civilizate contemporane, indiferent de sistemul social politic, asistam la o crestere vertiginoasa a cheltuielilor din bugetul de stat al protectiei sociale datorita necesitatii unei asistente medicale optime obtinuta prin centralizarea multidisciplinara a asistentei sanitare, perfectionarea tehnologica a aparaturii si instrumentelor de diagnostic, profilactice si terapeutice, marirea proportiei batrānilor din totalul populatiei. Daca astazi nu s-ar utiliza rational mijloacele de diagnostic sau terapeutice, din ce īn ce mai eficiente, dar tot mai scumpe s-ar epuiza bunul economic medical, lipsind pe alti bolnavi de posibilitatea unei īngrijiri medicale eficienete, īngrijire care este īn fond dezideratul moral suprem al activitatii profesionale medicale. Activitatea medicala trebuie orientata spre valoarea economica diagnostica sau terapeutica pentru a realiza un scop suprem moral: binele profilactic, diagnostic sau terapeutic al oricarui bolnav, nu numai pe al aceluia care reprezinta obiectul muncii sale si care satisface direct vanitatea succesului. Prin urmare, valoarea moral-profesionala - ca scop suprem si etern - īi porunceste asistentului medical īn mod imperios sa gaseasca o proportie optima īntre cererea de īngrijire a bolnavului pe care-l are īn īngrijire si cheltuiala sociala pe care aceasta īngrijire o īmplica. A obtine efectul curativ optim cu mijloacele cele mai simple si ieftine, folosind judicios fiecare pat de spital, a te opune presiunilor pentru acordarea unor asa zise dorinte nejustificate din partea bolnavului reprezinta norme ale actului deziderativ moral al asistentului medical īn cadrul muncii de echipa, īndreptat spre valoarea economica sanitara, adica reguli practice ale moralitatii economice.

• prin activitatea sa asistenta medicala trebuie sa asigure accesul egal al tuturor la asistenta medicala, unele statistici tip follow-up releva ca, īn conditiile medicinei bazata pe bani si asigurata celor cu astfel de posibilitati, longevitatea a fost de 70 ani, fata de asistenta medicala bazata pe caritate si asigurata celor fara posibilitati, unde longevitatea nu a depasit 40 ani.

De aceea asistenta medicala a virat frapant de la o medicina filantropica catre una bazata pe respectarea dreptului la sanatate.

Economicul nu se conexeaza cu binele moral pentru a īndeplini interesele umane ale īngrijirii medicale. Exista īmprejurari īn care economicul poate intra īn contradictie cu moralul, iar gāndirea asistentului medical īnregistreaza aceasta contradictie doar prin perceptie intelectuala, abstractizare si generalizare, fara sa cuprinda valoarea īnsasi economica sau morala, prin radacina insntictiva a utilului sau a caritatii. Cu alte cuvinte, atunci cānd se formeaza judecati de valoare asupra economicului si moralului īn circumstantele īn care cele doua valori nu se coadapteaza reciproc, intotdeauna valoarea morala este superioara valorii economice. De pilda in fata unei afectiuni ce pune viata bolnavului īn primejdie, asistentul medical trebuie sa asigure bolnavului respectiv, asistenta cea mai buna pentru el, chiar cu riscul de a intra īn conflict cu repartitia bugetara medicamentoasa si de materiale sanitare. Calitatea asistentei medicale a bolnavilor cronici sau infirmilor sociali nu poate fi scazuta din motive bugetare.

Caile (criteriile) de a traduce in viata aceste recomandari pot fi:

• obtinerea de maximum de informatii medicale cu minim de investigatii,
• evitarea polipragmaziei - tinānd cont de costul tot mai mare al medicamentelor si efectele terapeutice,
• buna organizare sanitara - la toate nivelurile la care se desfasoara asistenta medicala īn functie de cerintele reale ale societatii,
• acordarea cu preponderenta a asistentei profilactice pentru a evita īmbolnavirea. Se stie ca a scazut masiv costul asistentei medicale prin vaccinarile antipoliomielitice, prin tratamentul ambulator al tuberculozei, prin depistarea precoce a cancerului de sān, etc. Prin infiintarea ambulatoarelor de la nivelul spitalelor speram ca aceasta cale de realizare a profilaxiei sa fie pusa rapid īn practica si sa apara si rezultatele,
• accentuarea actiunilor de educatie sanitara care pot evita consecintele unor accidente cu spitalizarea si tratarea lor īndelungata,
• accentuarea rolului echipei medicale din asistenta medicala primara cu scaderea consecutiva a costului asistentei medicale
• a se īntelege faptul ca, daca īn medicina, riscurile minore pot fi īnfruntate de bolnav, riscurile majore, ale bolilor, īn practica medicala trebuie sa fie īnfruntate de societate,
• īntocmirea de programe de sanatate cu aptitudinea de a reduce morbiditatea, a evita īmbolnavirea si moartea nemotivata si a reduce costul sistentei medicale,
• evitarea abuzului de profit de a sluji medicina fara a te sluji de ea,
• promovarea, prin medicina, a acelui stil de viata īn care sanatatea este necesar a fi privita ca o problema complexa, culturala, medicala, economica si ecologica, avānd drept scop atāt evitarea bolii cāt si cheltuielilor medicale.

In fata tuturor problemelor, uneori dramatice cel mai autentic ghid de comportare profesionala trebuie sa fie raspunsul de constiinta al datoriei medicale, care va da solutii de echilibru īntre o asistenta umana si nediscriminatorie cu resursele materiale ale asistentei medicale.