Prin actul medical are loc producerea unei realitatI noi: conditia umana ameliorata; are loc nasterea efectiva a valorii, pregatita prin cunoastere si faurita prin actiune.

"Actul medical, daca este cu siguranta in majoritatea cazurilor un act stiintific, daca el este in grade diferite un act social, este intotdeauna un fapt psihologic. Acesta este caracterul sau, daca nu cel esential, cel putin mai constant, cel care asigura medicinei de-a lungul timpului si in toate locurile, extraordinara sa unitate… El este o drama cu doua personaje" (Portes)

Prin faptul ca efortul medical este producator de valoare, el se detasaza intr-un fel de relatiile general-umane, integrāndu-se alaturi de alte dimensiuni ale creatiei, in acest front al societatii, prin care aceasta inainteaza necontenit, omenescul devenind tot mai uman.

Considerānd omul ca o unitate corp-minte-spirit, actul medical va trebui sa se adreseze intregului si atunci toate valorile morale coroborate cu altruismul, compasiunea, respectul pentru viata in completare cu stiinta vor putea asigura starea de bine a pacientului.

Forgue spunea: "Demnitatea medicinei si greutatea responsabilitatii este inaltimea morala a problemelor ce ne sunt cāteodata propuse si a caror solutie cere multa constiinta, mai multa constiinta decāt stiinta. Medicina nu este o stiinta abstracta ci una practica – dar ea nu se aplica materiei. Supunerea ei speciala si exclusiva la om este ceea ce o face incomparabila".

Astfel, ingrijirea medicala apare ca o impletire a cunostiintelor despre boala in sine cu arta stabilirii relatiilor interumane- arta comunicarii.

Actul medical are si o functie sociala adresāndu-se individului dar si comunitatii din care face parte, pe toate fatetele ei. Asistenta medicala participa la actul medical in primul rānd dintr-un impuls ce tine de morala, acela de a ajuta omul- ca apoi sa-si utilizeze cunostiintele in vederea tamaduirii bolii. Apare la asistenta medicala asa zisa "constiinta morala nativa sau cultivata", fara legi scrise care poate fi la un moment dat subiectiva si diferita de la o persoana la alta.

Dar daca totI oamenii s-ar conduce dupa propriile reguli de morala, diferenta de la un individ la altul nu s-ar mai realiza decāt intāmplator, consensul in aprecierea sau sanctionarea unui act individual sau colectiv (s-ar isca "razboiul tuturor impotriva tuturor"). Considerānd actul medical ca un contract cu pacientul Portes spunea: "dintre toate contractele, actul medical este fara indoiala cel al carui continut moral si psihologic este cel mai bogat si cel mai greu de sesizat prin concepte pur juridice".

Se constata ca, de o parte, cadrul juridic in care se poate integra valabil actul medical "ramāne de definit" iar pe de alta parte, ca in documentele juridice moderne, desprinderea responsabilitatilor medicale se face adesea printr-un apel la o notiune extrajuridica, acea de constiinta profesionala.

In procesul de ingrijire se fundamenteaza relatia paciant-asistent medical, o relatie foarte complexa ale carei probleme nu au fost intotdeauna clar formulate, dar mai ales nu au fost intotdeauna clar rezolvate.

Increderea pacientului in stiinta medicala este mijlocita de increderea in cei care il tratreaza sau ingrijesc. In sensul acesta Thibon spunea explicit: "Ceea ce cer este sa fiu tratat ca om de catre un om".

Se spune ca "atunci cānd imbracam halatul pentru a intra la serviciu imbracam odata cu el si atitudinea pe care o simbolizeaza formatia profesionala dar si deformatia pe care o comporta" (Minkowski).

In actul terapeutic se face balansarea aproape imperceptibila intre subiectiv si obiectiv, ajutānd omul de lānga tine, dar vazānd in el un capitol de patologie. Relatia asistent medical- pacient face parte din psihologia comportamentului interpersonal. Persoana "intra in boala" cu un anumit tip de sistem nervos si de temperament cu un anumit caracter si inteligenta, cu o anumita ereditate, cu complexe si pareri preconcepute, cu un anumit orizont cultural. Bolnavul ia diverse atitudini fata de boala, dar in acelasi timp si fata de echipa medicala: incredere, stima, simpatie, insa- posibil- si indoiala, teama, dispret, ura. Noi suntem nevoitI sa-i tratam neconditionat pe toti.

Comunicarea este cel mai important lucru in stabilirea relatiei cu pacientul. "A sti sa ascultI este prima conditie a unui dialog".

O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamna umilinta, mai ales ca pacientul iti incredinteaza secretele sale, trairile, pe care in alte conditii nu le-ar face. In plus, un comportament corect fata de bolnav implica pastrarea confidentialitatii acestor destainuiri. Sigur ca exista cazuri cānd esti obligat sa divulgi unele secrete, dar trebuie sa stii cānd si cui sa o faci.

Simptomele si semnele bolii alcatuiesc "un limbaj al corpului" ce trebuie sesizat si decodificat, atmosfera ce se stabileste intre pacient si echipa medicala fiind de un acordaj reciproc ca intre un post de emisie si unul de receptie.

In practica medicala se cere de multe ori consimtamāntul bolnavului, care are rezonante etice si implica libertatea pacientului.

Adeziunea personala nu trebuie ignorata, nu trebuie sa se abuzeze de slabiciunea momentana a vointei bolnavului din cauza bolii, pentru a-i smulge consimtamāntul pentru acte terapeutice discutabile sau riscante. De asemenea trebuie respectata alegerea bolnavului in deplina cunostinta de cauza, daca religia ii interzice anumite practici medicale. In sectia noastra, nu putine au fost cazurile cānd pacientul a refuzat transfuzia de sānge pe motive religioase.

Relatia de ingrijire medicala pacient- asistent nu se reduce la modul simplist "eu-tu" ci se extinde in ambele parti: echipa medicala- familia pacientului. Cu aceasta se creeaza o legatura ca suport de sprijin pentru bolnav pe plan psihic, dar si ca ajutor la ingrijirea bolnavului (ingrijiri primare sau prin educatie sanitara pāna la ingrijiri mai complexe ce pot continua si la externare.

Oricum pacientul are dreptul de a primi asistenta medicala de calitate, indiferent de statutul sau social, de culoarea pielii, de religie sau etnie.

Ne punem intrebarea cānd, cum si cāt din adevar si detalii asupra bolii trebuie comunicate pacientului. Forma sub care urmeaza sa-i prezentam realitatea este functie de personalitatea bolnavului si de natura bolii. Sunt pacienti care nu vor sa stie si la care putem ramāne cu relatarea unor date aproximatixe. Insa sunt cazuri unde trebuie acordat timp bolnavului pentru a-si accepta boala sau cānd, in boli grave se pune problema protectiei contra diagnosticului.

Consideram ca familiei trebuie sa i se comunice diagnosticul, dar si aici cu anumite rezerve.

Dr. doc. Andrei Athanasiu propune mai multe tipuri de atitudini in relatia pacient- echipa medicala care trebuie adoptate in functie de caz si pacient:

• tutore autoritar: fara explicatii, se asteapta o ascultare fidela din partea pacientului;
• mentor: ofera cunostinte de expert;
• bun parinte;
• avocat al adevarului inainte de toate.

Pacientul nu apreciaza intotdeauna efortul si ajutorul nostru, nu ne acorda incredere si respectul cuvenit, mai mult nu ni se admite nici o greseala. In fata acestora ramānem la cea mai mare multumire "constinta datoriei indeplinite".

"Am facut tot ce este omeneste posibil" este o expresie deseori intālnita dar oare nu se asteapta la ceva supraomenesc? De aceea, in cadrul actului medical raspunderea este mult mai mare pentru ca vine in fata legii, a eticii, dar mai ales in fata constiintei.

Ca sa fii impacat cu tine insuti trebuie sa fii convins ca profesional nu ai gresit, ca totul a fost corect, prompt si eficient. in plus, toate cunostintele trebuie ameliorate continuu, pentru ca in aceasta meserie nu se poate spune: "nu am stiut".

De calitatea actului medical depinde prestigiul care reflecta pe de o parte stadiul de dezoltare a practicii medicale si deci eficienta, iar pe de alta parte atitudinea bolnavului fata de echipa medicala de la care asteapta totul si nu i se iarta nimic. Si nici asta nu e destul. Apare arta de a sti sa lucrezi in echipa. Deobicei exista un cod nescris al comportamentului in fiecare sectie ca intr-un grup de oameni.

In cadrul echipei medicale se intālnesc oameni cu vederi diferite fata de scrupulozitatea respectarii valorilor morale, atāt in activitatea profesionala, cāt si in viata personala, transferul incarcarilor morale facāndu-se mai adesea dinspre particular spre profesional.

In general se creeaza un consens al regulilor morale care trebuie respectate in raporturile cu colegii sau subalternii bazate pe corectitudine, cinste, sinceritate, datorie, respect.

Cinstit si corect ar insemna si cānd se ia atitudine critica asupra unui act medical defectuos efectuat de catre oricare dintre membrii echipei medicale.

Recunoasterea superioritatii profesionale, a uneia sau unora dintre membrii echipei "de la care ai ce invata" perseverenta de a-i ajunge pe acestia, stiinta rezolvarii conflictelor la locul de munca, atitudinea pozitiva fata de fostii colegi care trebuie ajutati sa se integreze dovedesc inteligenta sociala.

Oricare ar fi tipul de relatie, fie pacient- asistent, fie asistent- restul echipei medicale, trebuie sa intelegem ca "autoritate" nu inseamna lipsa politetii, iar "amabilitate" nu inseamna slabiciune.

Bamk, eminent psihiatru francez, a subliniat legatura reciproca dintre nivelul moral al medicinii unei epoci si realizarile sale clinice si face observatia: "decadenta eticii si a respectului fata de om, utilitarismul cu vederi scurte, precede decadenta stiintei insasi".